x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Strategia extinderii – pe muchie de cuţit

0
Autor: Ilie Serbanescu 20 Mai 2008 - 00:00

Mecanismul extinderii spre Est a Uniunii Europene a constat, pe de o parte, în deschiderea oficială sau de facto (prin înlăturarea obigativităţii vizelor) a pieţei forţei de muncă în ţările din vest pentru forţa de muncă din Est, cu consecinţa rapidă a acoperirii deficitului de muncă de lucru şi, pe de altă parte, în stimularea extinderii rapide a pieţelor ţărilor din Est, pentru că acestea să poată absorbi produse din Vest, astfel încît economia celor din urmă să nu mai stagneze, ci să crească. Puterea de cumpărare fiind scăzută în ţările din Est, a trebuit însă ca în acestea să fie pompaţi bani pentru a le mişca înainte spre a deveni pieţe pentru produsele din Vest. Dintre mai multele posibilităţi existente în acest scop au fost alese cele cu impactul cel mai rapid.



Mecanismul extinderii spre Est a Uniunii Europene a constat, pe de o parte, în deschiderea oficială sau de facto (prin înlăturarea obigativităţii vizelor) a pieţei forţei de muncă în ţările din vest pentru forţa de muncă din Est, cu consecinţa rapidă a acoperirii deficitului de muncă de lucru şi, pe de altă parte, în stimularea extinderii rapide a pieţelor ţărilor din Est, pentru că acestea să poată absorbi produse din Vest, astfel încît economia celor din urmă să nu mai stagneze, ci să crească. Puterea de cumpărare fiind scăzută în ţările din Est, a trebuit însă ca în acestea să fie pompaţi bani pentru a le mişca înainte spre a deveni pieţe pentru produsele din Vest. Dintre mai multele posibilităţi existente în acest scop au fost alese cele cu impactul cel mai rapid.

Evident, plasamentele investiţionale în ţările din Est, care să ducă la dezvoltarea acestor ţări şi, pe o asemenea bază, la transformarea lor în pieţe pentru produsele din Vest, ar fi necesitat timp îndelungat, poate chiar foarte îndelungat, de ordinul deceniilor. Aşa că fluxurile investiţionale au fost triplate sau chiar cvadruplate ca efect de fluxuri bancare care, ajunse în Est, să producă o explozie a creditării pentru stimularea consumului. Consum, evident, acoperit din import de produse din Vest, căci din producţie proprie nici nu se putea pune problema neexistînd timp la viteza cu care se desfăşura procesul.

Unele ţări din Est, care au mai reuşit să păstreze din trecut ceva din baza de producţie şi care s-au orientat mai din timp spre schimbări, primind încă de la început şi investiţii străine substanţiale, au ţinut cît de cît pasul cu ritmul procesului, acoperind din producţie proprie (indiferent dacă a unor firme autohtone sau a unor firme străine) o bună parte din vertiginoasa expansiune provocată a consumului. Şi stau acum mai confortabil.

Alte ţări însă, ale căror baze de producţie din perioada comunistă au fost lichidate, iar altel noi nu le-au luat locul în condiţiile slabelor investiţii directe străine, au rămas să acopere din import întreaga explozie provocată a consumului şi stau extrem de inconfortabil acum, la numai cîţiva ani de la declanşarea mecanismului de extindere a Uniunii Europene. Au vulnerabilităţi extreme. Pe lîngă faptul că au preluat ele deficitul de forţă de muncă, din cauza exodului masiv spre salariile mai bune din Vest, se luptă acum cu un deficit extern fabulos, care nu mai are practic cum să fie recuperat. Discrepanţa dintre producţie şi consum este atît de mare, încît ori nivelul de trai este radical amputat, ori deficitul extern continuă să se majoreze, chiar dacă importurile ajung să crească mai slab decît exporturile. Din cauza unei dinamici ameţitoare imprimate unor sectoare hrănite din import (retail, bancar, imobiliar), în condiţile stagnării sau dinamicii comparativ firave a economiei reale, s-au creat în numai cîţiva ani în ţările respective dezechilibre şi dezarticulări, care sînt probabil mai grave chiar decît decalajele istorice care le despart de ţările dezvoltate. Mai grave, în sensul că sînt mai destabilizatoare şi mai greu de recuperat!

Indiferent dacă oficialilor de pe la Bruxelles şi de prin marile cancelarii vest-europene faptul evident nu prea le face plăcere, strategia extinderii Uniunii Europene trece printr-o probă de foc, în condiţiile crizei financiare internaţionale declanşată din segmentul de risc al pieţei imobiliare americane. Pentru că această strategie a produs masive dezechilibre şi dezarticulaţii economice, care sînt tot atîtea vulnerabilităţi ce contează enorm acum, în condiţiile actualei crize.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de