x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Strategie pe termen mediocru

0
Autor: Ionuț Bălan 05 Ian 2006 - 00:00
Strategie pe termen mediocru


Am crezut ca le avem pe toate si singurul lucru care ne lipseste sunt banii. De fapt, nici de prima lectie din 1990 n-am trecut. Gorbaciov i-a spus glasnost si perestroika, adica transparenta si restructurare

Criza gazului rusesc transportat prin conducte ucrainene catre o Uniune Europeana care joaca la doua capete a fost evenimentul ce a deschis programele de stiri din prima saptamana a anului 2006. Ceea ce trebuie subliniat insa nu sunt zbaterile cancelariilor occidentale pentru a readuce gazul in casele oamenilor, ci tactica Moscovei. Rusia a exportat in ultimii patru-cinci ani cantitati mari de combustibili si materii prime, a inregistrat excedent bugetar, iar odata ajunsa puternica si stabila a inceput sa semene din nou a imperiu.

Asadar, ne gasim in plina ofensiva ruseasca? E greu de spus daca se poate vorbi de o ofensiva ori numai de sfarsitul retragerii. In orice caz, pe noi, pe romani, ar trebui sa ne mire cel mai putin ce vedem si auzim la ore de maxima audienta. Asta fiindca, la noi, in locul vest-europenilor sau americanilor, au venit rusii. Au investit in metalurgie (CS Resita, COS Targoviste, Industria Sarmei Campia Turzii, ARTROM Slatina, Alumina Oradea), in productia de utilaj petrolier (UPET) ori in rafinarea petrolului (Petrotel).

Pentru ca a lipsit din joc atunci cand se vindeau fabricile din Polonia, Cehia si Ungaria, Federatia a fost constransa sa cumpere active din zonele cu privatizare intarziata: Romania si Bulgaria. Erau singurele pe care mai putea pune mana la pret mic si care, la un moment dat, vor face parte din Uniunea Europeana. Asta demonstreaza ca Rusia din 2006, membra a G8, este total diferita de cea din urma cu un deceniu. Are o strategie clara. In Federatie intra investitii din UE, iar ea, la randul sau, face plasamente in viitoarele parti ale Uniunii.

Rusii aplica deci o filozofie noua. Noi nu. Un principiu vechi de cand diviziunea muncii spune ca, daca vrei sa primesti ceva, trebuie sa oferi altceva la schimb. Noi obtinem cate ceva, dar fara sa facem mare lucru. Profitam din plin de trecerea de la troc la bani, adica la deficite si datorii, iar la scadenta extragem minusul din nivelul de trai. Toti cei din jurul nostru (cu care am pornit umar la umar in tranzitie) au acum capacitatea sa investeasca si beneficiaza din plin de atuurile economiilor deschise catre piata globala.

Ar fi fost greu sa aplicam si noi reteta asta? Nu chiar. De pilda, Polonia si Cehia au tacut, au adunat investitii straine, au inceput sa genereze surplusuri - exporturi si investitii - pe care le-au indreptat spre tari "second-hand". Si apoi ce sa vezi? Au ajuns puternice si stabile, iar acum, daca deschid gura, comunitatea internationala chiar le asculta.

La fel a tratat problema si Rusia. Dupa un inceput ezitant, amplificat de criza din 1997, Federatia a hotarat sa mizeze pe cartea economica, iar acum, cu o economie din ce in ce mai inchegata, cand cere ceva, se observa ca dintr-o data i s-a ingrosat vocea.

Numai noi n-am inteles nimic nici din lectia poloneza, nici din cea ceha si nici din cea rusa. Am continuat doar sa ne facem temele la invatamantul politic. Am mentinut echilibrul precar din economie cu ajutorul taxelor, al datoriilor si al cursului de schimb. Ca dovada ca am comis o eroare fundamentala de strategie, iata ca nu ne putem permite acum sa reducem impozitele fara sa majoram taxele. Adica, pana la urma nu stimulam nici investitiile, nici munca, fiindca nici o politica bugetara nu se poate schimba inainte sa se primeneasca economia. Si atunci, daca nu ne permitem nimic din toate acestea, indiferent ce spun sondajele, topurile, declaratiile de intentie, nu ne putem astepta la vreo minune investitionala cu intreprinzatori germani, americani sau britanici alesi unul si unul, ca dupa Clasamentul Forbes.

Romania ilustreaza cel mai bine zicala ca Dumnezeu iti da, da’ nu-ti baga si-n traista. Suntem asezati ideal intre Dunare si mare, avem potential agricol si resurse minerale, avem o populatie numeroasa. Avem toate conditiile necesare, dar ele se dovedesc a nu fi si suficiente. Cu bratele si mintile noastre, nu doar ca n-am adaugat destul la darurile naturii, ci le-am mai si stricat. Ce-a ramas este cumparat acum de straini, la pretul unui paradis de mana a doua. Cei care si-au folosit palmele la aplaudat pe vremea lui Ceausescu, iar apoi le-au facut palnie la guri, urland "nu ne vindem tara", ar trebui sa si le plesneasca acum de frunti. Mintea romanului cea de pe urma... Am crezut ca le avem pe toate si singurul lucru care ne lipseste sunt banii. De fapt, nici de prima lectie din 1990 n-am trecut. Gorbaciov i-a spus glasnost si perestroika, adica transparenta si restructurare
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de