x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Strazi, case si oameni

0
Autor: Marius Tucă 28 Noi 2005 - 00:00

In egala masura, prin noaptea mea de panda, casele puteau sa ia locul strazilor, iar strazile puteau sa ia locul caselor. Dupa ce te invarteai pe-acolo vreme de o jumatate de ceas, cautai cu disperare un reper care sa-ti spuna ca te afli in ziua in care te afli si ca tu esti tu.



Mi-aduc si acum aminte: era noaptea aceea cand talentul trebuia pus la treaba la ora fixa! Noaptea aceea care de obicei incepe cu o lunga incursiune prin precedentele nopti de acelasi gen: nopti de panda! Cand stai si astepti sa-ti vina ideea. Nu, nu scrisul in sine este problema. Nu, nici vorba! El vine aproape fara voia ta, literele se stiu si te stiu. Au deja o detasare rece care nu tine de subiect, de predicat sau de starile tale.
Se bazeaza pe ele ca si, de altfel, pe un anumit exercitiu care o data cu trecerea timpului s-a transformat intr-o adevarata arta. Rare sunt zilele cand pana si scrisul te abandoneaza, si atunci se vede asta pe foaia ta de la bun inceput, de la primul rand. Textul arata dezlanat, literele parca sunt scrise de altcineva, randurile n-au cadenta obisnuita, pana si greselile arata altfel. Ma intreb cum s-ar putea descifra toate astea atunci cand scrii la calculator. Fericiti cei saraci cu calculatorul! Asadar stateam la panda intre orele de nesomn si noaptea care avea sa vina fie ca o binecuvantare, fie ca o incercare. Intrasem pe niste strazi pe cat de intortocheate pe atat de frumoase. Cu niste curti mici, scaldate in soare, cu strazi scurte pe care se plimbau oameni si caini care se cunosteau intre ei. Tot plimbandu-ma pe ele nu intelegeam cum aveau loc pe-acolo casele in forma lor clasica: mari, vechi si boieresti atat timp cat strazile erau in semicerc, intretaindu-se unele pe altele pana parca nu mai ramanea nimic. Nimic din ordinea care randuieste strazile si casele. In egala masura, prin noaptea mea de panda, casele puteau sa ia locul strazilor, iar strazile puteau sa ia locul caselor. Dupa ce te invarteai pe-acolo vreme de o jumatate de ceas, cautai cu disperare un reper care sa-ti spuna ca te afli in ziua in care te afli si ca tu esti tu. Mai ales ca toti cei pe care ii intalneai iti pareau cunoscuti la prima vedere, (de parca i-ai fi intalnit si cu alta ocazie, dupa care, dintr-o data, deveneau straini. Salvarea iti vine de la marile bulevarde, de la zgomotul si animatia lor. Care sunt la doi pasi de strazile si casele intortocheate, dar totusi atat de departe. Casele, strazile, cartiere intregi o data cu trecerea timpului, ca si oamenii, se retrag in ele, rupandu-se de restul lumii, intorcandu-se de fapt in cautarea copilariei...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de