Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Urmaresc de cateva zile cu atentie felul in care reactioneaza mediul online la ceea ce se intampla in strada. Felul in care virtualul traieste, comenteaza sau corecteaza realul. fii constat ca avem de-a face, de fapt, cu un binom. Cu un fenomen care are loc, in acelasi timp, pe strada si pe internet.
Spre deosebire de alte tari, miscarile din Romania nu sunt generate prin Facebook si Twitter. Mare parte dintre participanti nu sunt obisnuiti cu aceasta forma de socializare. Adunarile s-au nascut mai ales cu oameni care sunau la usa vecinului, cu studenti care isi adunau colegii, cu cetateni care se hotarau sa se exprime dupa ce vedeau la televizor ca si altii fac asta. Dar internetul a devenit imediat ecoul strazii si acolo gasim opinii si unghiuri de vedere mai diferite decat cele de pe strazi. Marturii personale de la manifestari sau de la violente. Filme si fotografii. Ironii si bascalie. Mesaje patetice. Petitii. Platforme-program. Descrierea unor situatii personale sau de familie dintre cele mai grave. Polemici. Toate astea impanzesc forumurile, comentariile de la articolele ziarelor online, mail-urile, Facebook, Twitter, blogurile.
Ma intreb cum ar fi aratat dezbaterile si zbaterile anilor 1990-1992 daca ar fi existat pe atunci internet. Zeci de mii de oameni ieseau in strada, discutau in parcuri si in piete. Mare parte din zbucium era datorat si faptului ca dialogul direct era singura forma de comunicare intr-o perioada in care nevoia de exprimare explodase firesc. Dar prea putini ajungeau sa se exprime intr-o publicatie, la un radio sau la singura televiziune. Strada era internetul epocii.
Nu cred ca exagerez mult atunci cand spun ca la miile de oameni care se manifesta in strada trebuie adaugate si sutele de mii care ii acompaniaza de pe internet. Evident, sunt constient ca nu tot mediul online e rezonant cu strada, ca nu toti au pozitii aflate in armonie. Dar toti cei care se exprima identifica mari probleme in societatea romaneasca. Nu am gasit pe nimeni sa spuna 'Ce atata galagie? Lucrurile mergeau bine!'.
Cei care fac mereu apel la numarul restrans al manifestantilor pentru ca sa concluzioneze o lipsa de relevanta a protestului nu au dreptate. Uitati-va atent pe mediul online, acolo e partea a doua a manifestatiilor. Puse alaturi, toate aceste voci ne spun extrem de raspicat si de tare ca in Romania e disperare, tensiune si o mare lipsa de incredere in viitor. fii ca oamenii, pentru motive diferite, doresc revenirea la normalitate, la responsabilitate, la echilibru. Doresc eliminarea minciunii si a nedreptatii.
