x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Studiu de caz

0
Autor: Tudor Octavian 14 Iul 2010 - 00:00
În Staţia Obor a tramvaiului 21, se găsesc două tipuri de bănci. Cele de tablă, de sub copertine, sunt şi ele vandalizate, dar tabla înfruntă omul rău mai bine decât lemnul. Băncile din stinghii de lemn însă, aşezate de o parte şi de alta a scării ce coboară în Pasaj, ar merita un studiu de caz privitor la nevoia organică a multora de a murdări şi de a distruge tot ce-i întreg, curat şi de utilitate publică. E impulsul barbar al unei populaţii dislocate din lumile ei, din sate, din cartiere sărace, din corturi şi favele, din locuinţele din chirpici şi paiantă ale mărginimilor.

Stinghiile sunt prinse zdravăn în şuruburi pe un pat de beton. Altfel, ar fi furate. Foarte mulţi din românii şi ţiganii care aşteaptă nişte minute tramvaiul pe cele două rânduri de bănci îşi marchează locul şi adăstarea, în felul cum o fac urinând şi unele specii de animale. Oamenii înfundă spaţiile dintre şipci cu hârtii, chiştoace, legume, resturi de mâncare, dublate de tot felul de deşeuri urbate de toată mâna. Psihologii ştiu să definească această minoritate frustrată, care îşi răzbună amarnic sărăcia, primitivismul, infirmităţile sufleteşti şi soarta maculând tot ce întâlneşte în cale, nou ordonat şi cu impact tehnologic. Inşii care distrug cabinele telefonice ţin şi ei tot de această minoritate.

E destul ca un tarat social să facă primul pas în războiul său cu viaţa, că după el o mulţime amorfă, ca şi cum ar fi primit un îndemn, un "liber la murdăreşte, strică şi fii neam prost", devine activă şi creativă. Din furia cu care e îndesat gunoiul în golul dintre şipci şi sub ele, e vădit că omul care a făcut-o şi-a personalizat ambiţia. A ţintit spre un mai mult în rău. A avut un puseu de inventivitate în josnicie. A conştientizat fapta, a răzbunat ceva dintr-o memorie încărcată de nemulţumiri, nimicnicii şi vinovăţii. E genul de purtare opresivă şi anonimă a insului care altcumva, la nervi, sparge tot ce vede în jur. Unii au coborât în animalitate până într-acolo încât, ocrotiţi de noapte, au şi urinat pe bănci. Li s-a pus pata pe băncile astea, tocmai pentru că sunt un bun general. Indirect e un mod de a-şi manifesta o ură de extracţie tribală faţă de toată lumea. Ţiganii şi proletarii care căpătau după război de la stat casele boierilor trimişi în închisori şi la Canal îşi vărsau năduful pe bogaţi, distrugând din locuinţe urmele bunăstării.

Bucureştiul e asediat de mii de primitivi, dar şi mai rău e faptul că nimeni nu porneşte un război cu ei. Administraţia ar trebui să procedeze ca în New York, unde un primar isteţ a inversat sancţiunile. A pedepsit drastic golănia urbană curentă şi mai puţin criminalitatea. Iar golănia a născut mult mai puţină criminalitate, ca în vremurile în care spartul unui geam sau scrisul de măscări pe un zid era doar amendat.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de