Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un cetăţean lungeşte pasul pe acoperişul unui bloc, de parcă s-ar grăbi să ajungă la timp la serviciu. Fiind doar unul, lumea nu ridică privirea spre el. Nici dacă zece cetăţeni ar alerga ca bezmeticii pe acoperişuri, ei n-ar atrage atenţia. O fi ceva cu antenele, vor zice oamenii de jos. Sau vreun exerciţiu antiatomic.
Un cetăţean lungeşte pasul pe acoperişul unui bloc, de parcă s-ar grăbi să ajungă la timp la serviciu. Fiind doar unul, lumea nu ridică privirea spre el. Nici dacă zece cetăţeni ar alerga ca bezmeticii pe acoperişuri, ei n-ar atrage atenţia. O fi ceva cu antenele, vor zice oamenii de jos. Sau vreun exerciţiu antiatomic.
Dacă insă pe acoperişurile blocurilor merg incolo şi incoace, ca pe trotuarele străzilor, sute de persoane, inseamnă că se filmează ceva cu subiect romănesc. De la o vreme, filmele cu subiecte naţionale au succes. Americanii vin cu afacerea, vedetele şi banii, noi dăm regizorii, subiectele şi figuranţii. Ce e acela un subiect romănesc de succes? E atunci cănd primăria desfundă toate străzile, cănd tramvaiele şi autobuzele nu mai circulă deloc, iar bucureştenii, ca să meargă totuşi la treburile lor, se urcă pe acoperişuri şi se grăbesc care incotro. Unii, mai isteţi, sar din pom in pom, alţii şi-au legat frănghii de ferestrele apartamentelor şi se bălăngăne ca Tarzan de la un bloc la altul.
Şi viaţa merge inainte. E vorba aşadar despre o dramă comică, precum atătea altele la noi, care dau foarte bine. Ai naibii mai sunt romănii, spun spectatorii din toată lumea, cănd filmul ia Premiul Oscar pentru efecte speciale, nouă nu ne-ar fi dat prin cap una ca asta! Şi imaginea ţării in lume se imbunătăţeşte.
Unele filme cu subiecte sută la sută romăneşti aduc turişti tocmai din Japonia şi Hong Kong. De pildă, cele cu tembelii care se urcă pe stălpii de inaltă tensiune şi ameninţă că sar. In Japonia li se spune cu admiraţie romăni căţărători-săritori. Adică romanian tzup-tzup harakiri. Bineinţeles că de murit nu moare nici un căţărător tzup-tzup săritor. Mor de inimă doar căţiva gură-cască şi nişte operatori tv călcaţi in picioare de hoardele de turişti din Asia. Romănia e pe locul intăi in lume la ţicniţii care se laudă că se sinucid, fiindcă le-a fugit nevasta cu administratorul de bloc sau pentru că nu le curge apa la veceu.Şi pe primul loc la numărul de televiziuni care ii filmează. Comicul, niţel cam trist al subiectului, rezultă din faptul că in alte ţări nebunii se mai aruncă totuşi căte unu, doi in gol, pe cănd la noi nici unul. Cine ar fi crezut ca un subiect de film să salveze turismul şi incă fără nici o investiţie. Doar cu tembeli şi cu stălpi de inaltă tensiune!
Şi veşnica răcă dintre premier şi preşedinte e un subiect sută la sută comic. Deocamdată e bun pentru ziare şi televiziuni, dar sunt semne c-ar putea deveni mare subiect european. Publicul occidental de cinema, chinuit cu thrillere şi telenovele, abia aşteaptă o porţie de umor catastrofic, ca-n vremea lui Stan şi Bran, cu un prim-ministru care-i dă picioare-n fund preşedintelui şi un preşedinte care se ascunde după coloanele Palatului Victoria, ca să-i pună piedică premierului şi să se pună pe răs in felul său inimitabil.
Dacă insă pe acoperişurile blocurilor merg incolo şi incoace, ca pe trotuarele străzilor, sute de persoane, inseamnă că se filmează ceva cu subiect romănesc. De la o vreme, filmele cu subiecte naţionale au succes. Americanii vin cu afacerea, vedetele şi banii, noi dăm regizorii, subiectele şi figuranţii. Ce e acela un subiect romănesc de succes? E atunci cănd primăria desfundă toate străzile, cănd tramvaiele şi autobuzele nu mai circulă deloc, iar bucureştenii, ca să meargă totuşi la treburile lor, se urcă pe acoperişuri şi se grăbesc care incotro. Unii, mai isteţi, sar din pom in pom, alţii şi-au legat frănghii de ferestrele apartamentelor şi se bălăngăne ca Tarzan de la un bloc la altul.
Şi viaţa merge inainte. E vorba aşadar despre o dramă comică, precum atătea altele la noi, care dau foarte bine. Ai naibii mai sunt romănii, spun spectatorii din toată lumea, cănd filmul ia Premiul Oscar pentru efecte speciale, nouă nu ne-ar fi dat prin cap una ca asta! Şi imaginea ţării in lume se imbunătăţeşte.
Unele filme cu subiecte sută la sută romăneşti aduc turişti tocmai din Japonia şi Hong Kong. De pildă, cele cu tembelii care se urcă pe stălpii de inaltă tensiune şi ameninţă că sar. In Japonia li se spune cu admiraţie romăni căţărători-săritori. Adică romanian tzup-tzup harakiri. Bineinţeles că de murit nu moare nici un căţărător tzup-tzup săritor. Mor de inimă doar căţiva gură-cască şi nişte operatori tv călcaţi in picioare de hoardele de turişti din Asia. Romănia e pe locul intăi in lume la ţicniţii care se laudă că se sinucid, fiindcă le-a fugit nevasta cu administratorul de bloc sau pentru că nu le curge apa la veceu.Şi pe primul loc la numărul de televiziuni care ii filmează. Comicul, niţel cam trist al subiectului, rezultă din faptul că in alte ţări nebunii se mai aruncă totuşi căte unu, doi in gol, pe cănd la noi nici unul. Cine ar fi crezut ca un subiect de film să salveze turismul şi incă fără nici o investiţie. Doar cu tembeli şi cu stălpi de inaltă tensiune!
Şi veşnica răcă dintre premier şi preşedinte e un subiect sută la sută comic. Deocamdată e bun pentru ziare şi televiziuni, dar sunt semne c-ar putea deveni mare subiect european. Publicul occidental de cinema, chinuit cu thrillere şi telenovele, abia aşteaptă o porţie de umor catastrofic, ca-n vremea lui Stan şi Bran, cu un prim-ministru care-i dă picioare-n fund preşedintelui şi un preşedinte care se ascunde după coloanele Palatului Victoria, ca să-i pună piedică premierului şi să se pună pe răs in felul său inimitabil.
