x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Suflet de Bucuresti

0
Autor: Marius Tucă 05 Iul 2004 - 00:00

Bucurestiul are ceva frumos la inceputul verii.

Atunci cand asfaltul n-a apucat sa devina fierbinte, Bucurestiul are ceva din racoarea unui zbor de fluture, se simte de parca se ridica deasupra si da din aripi, ramanand fara greutate si miroase a proaspat, a vechi si frumos, miroase a catifea uda si a piatra, miroase aidoma unui amestec de primavara si vara imbratisate inaintea despartirii.

Devine frumos cu totul, cu case vechi, cu istoriile lor nespuse, cu copiii din fata blocului, cu gradini, cu caldaramuri, cu parcuri si povesti. E perioada aia a lui in care e fermecator fara sa se faca nimic, e perioada in care te poate cuceri pe loc fara sa-si tradeze adormitele cicatrice si boli care-i bantuie tot, mai putin sufletul. Pentru ca e perioada in care-si lasa sa umble pe strazi, nestingherit si necazut, sufletul.

Sufletul orasului bantuie, la randul sau, de amintirile urate ale trecutului si durerile prezentului. Din nefericire, pentru el n-o sa se organizeze niciodata alegeri pentru primaria sufletului sau, sau poate ca e mai bine asa, daca ne permite macar o data pe an sa-i deslusim farmecul, frumusetea, puterea.

E tresarirea lui de orgoliu, e tresarirea de... boier, care, dupa ce a trait ani grei de suferinta, se revolta fie si pentru o clipa impotriva mizeriei, marlaniei si prostului-gust, inundandu-se cu frumos ca intr-un gest care-i asigura supravietuirea. Un aer nevazut, ca un liant, ii contopeste strazile, cladirile, oamenii, copacii si-l face irezistibil, dar in egala masura si fragil, vulnerabil, lasandu-se descoperit asa cum o face arareori, poate o singura data pe an.

E ca un dar ce-l face tuturor indragostitilor sai, care-l poarta in suflet fie si doar ca pe un taram pe care sentimentele frumoase au gasit de cuviinta sa ia nastere.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de