Suflete de câine

Imediat după alegerile preziden­ţiale de anul trecut, de la rezultatul cărora comemorăm zilele acestea un an, o puternică vibraţie a răului a pornit în măruntaiele actualei puteri. Cu o forţă demnă de o cauză mai bună, Traian Băsescu, Emil Boc, Roberta Anastase şi alţii ca ei au dat startul unei competiţii intitulată parcă: „Cine poate face mai mult rău într-un timp foarte scurt”. Cu siguranţă, ştiţi despre fiecare membru marcant al puterii actuale câte prostii, ilegalităţi şi lucruri urâte a săvârşit. Vreau doar să reamintesc furtul din noaptea de 15 septembrie, când al treilea om în stat s-a transformat într-un hoţ la drumul mare. De atunci, nici un fel de responsabilitate penală sau politică n-a apărut. Important e însă că sunt între 15 şi 17 la sută din cetăţenii români dispuşi încă la iertarea hoţiei. Ba mai mult, la perpetuarea ei prin votarea PDL. Dinspre tabăra principalului partid de guvernământ, răzbate zilele acestea un damf extrem de sulfuros de corupţie şi răfuială pentru conducerea ce va fi stabilită anul viitor în martie.

Ultimele zile au adus însă o amplificare fără precedent a răului. Adus mereu de aceeaşi persoană pe care o ştim cu toţii, spiritul malefic explodează pur şi simplu. Dintr-o singură lovitură, exponenţii regimului Băsescu-Boc vor să „rezolve” două categorii importante ale so­cietăţii: pensionarii şi mamele. 

Cei retraşi din activitate vor primi drept răsplată o impozitare suplimentară a pensiei, cu 5,5 la sută. Mamele vor fi pedepsite pentru gestul lor cu un concediu maternal mai scurt şi cu o indemnizaţie mai mică. Au prea mulţi bani. Să mai dea la stat din ei.

Pledoaria pe care vreau să o fac azi e legată mai degrabă de bunul simţ. Nu de politică, doctrine sau alte bazaconii de genul ăsta. Habar n-am dacă popularii portocalii, care se pretind acum creştin-democraţi, au în sânge pedepsirea celor care dau naştere copiilor, părinţilor şi bunicilor noştri. Ceea ce mă deranjează profund e însă aspectul uman.

Aceşti conducători cu sufletul mâncat de ură au decis tăierile amintite. Bun, să explice ei cum au ajuns la concluzia că tocmai de acolo trebuie redus ceva. Şi nu din alte zone, mai puţin vulnerabile. 

Suntem în 9 decembrie. Peste 15 zile, e Ajunul Crăciunului. Urmează un şir de sărbători importante pentru orice român. În principiu, spiritul următoarelor 30 de zile, până la Sf. Ion, trebuie să fie unul de bucurie. Sărbătorim Naşterea lui Hristos, apoi urmează Sfântul Ştefan, Revelionul, Sfântul Vasile şi, cum ziceam, Sfântul Ion. Toate zile cu semnificaţie profundă pentru mulţi dintre noi.

Se spune că trebuie să fii, în toată această perioadă, iertător, bun creştin, darnic şi bine dispus. Atât cât îţi permit sănătatea şi condiţia ta umană.

Revin asupra unei afirmaţii pe care am tot făcut-o. Drama cea mare a României de azi e faptul că se lasă condusă de oameni fără Dumnezeu. N-au milă, mint de îngheaţă apele, se îmbogăţesc de cele mai multe ori pe căi necinstite, sunt extrem de aroganţi. Şi fac rău. Mult rău.

Atunci când au plănuit aceste lo­vi­turi dure la adresa pensionarilor sau mamelor, Traian Băsescu, Emil Boc şi restul nu ştiau în ce perioadă a anului ne aflăm? Cu siguranţă ştiau. I-am văzut pe toţi liderii majorităţii dansând o horă la Parlament, când au venit colindătorii. Pe alţii i-am auzit despre vorbind despre cât de moale e şoricul şi cât de tulbure vinul, adus pro­babil de unii şi alţii la şedinţele co­misiilor unde se decide tăierea bugetelor.

Martor la tot acest spectacol greţos, al ruperii definitive dintre conducător şi condus, al strigăturii pline de ură a îmbuibatului politic spre pensionarul sărac să mai dea un bir în plus, m-am întrebat de multe ori: ce suflet or avea cei care ne conduc?

O vorbă românească spune despre oamenii răi, care strică totul în jurul lor şi aduc numai necazuri, ca n-au suflet de om. Că au suflete de câine. Astfel de animale frumoase mai găseşti cu suflet bun, chiar şi printre cele înfometate. Sper însă ca spiritul vorbei de duh îl înţelegeţi cu toţii. Ca să anunţi tăierea pensiilor şi să loveşti în cele care dau viaţă, acum, în pragul sărbătorilor, trebuie să ai de-a face cu nişte oameni cu suflete de câine. După cum spune jurământul lor: aşa să-i ajute Dumnezeu!