Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-au mirat specialiştii în faţa unei întâmplări ciudate petrecute în Rusia. O bătrânică nu se simţea în apele ei din punctul de vedere al sănătăţii, aşa că s-a dus la o policlinică, fiind repartizată pentru consultaţie la un medic cât uşa, cu alură de atlet. După investigaţie, medicul i-a zis: „Babuşca, eşti sănătoasă, du-te acasă, că mor eu înainte să mori tu”.
Peste câteva luni, băbuţa vine la control, însă e repartizată la alt medic, fiindcă doctorul masiv care o consultase iniţial murise. Pe loc, bătrânica a căzut jos şi a murit în holul policlinicii. Inima ei s-a oprit amintindu-şi de spusele primului medic, „vei muri după mine”. Prompt şi inexplicabil o omorâse gândul cuibărit în creier, o omorâse sufletul conectat la cuvintele vechi ale doctorului răpus de infarct.
Care să fie locuinţa sufletului? Unii susţin că a fost mare păcat să muţi casa sufletului din inimă în creier. Eu cred că sufletul este filiala lui Dumnezeu în fiecare din noi, că Măria Sa Sufletul ne guvernează toate acţiunile, stările, mintea. Cred că sufletul nu devine după moarte hrană pentru viermi, ca zgârciul din genunchi.
Sufletul pluteşte deasupra drumurilor noastre de după trecerea în nefiinţă. Tulburător filmul „21 de grame”, tratând acel experiment al unor cercetători care au cântărit un om ce-şi dădea ultima suflare, apoi l-au cântărit imediat ce a murit, era mai uşor cu 21 de grame, pasămite atât cântărea sufletul ce se ridicase la cer. Personajului din film i se transplantase inima unui decedat în accident de maşină şi, după grefare, a început s-o iubească pe nevasta mortului.
Odată cu transplantul, i se grefase de fapt şi bagajul de sentimente, de fapt sufletul donatorului. Dacă stăm şi cugetăm, doar sufletul poate face minuni greu de explicat, doar sufletul e în stare să mobilizeze armata de autoapărare amorţită în organismul nostru şi să învingă boli cumplite.
