x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sufletul nu se moşteneşte la notariat

0
Autor: Florin Condurateanu 27 Aug 2014 - 21:54
Povestitor de mare farmec, Dinu Patriciu istorisea că atunci când boala îl adusese la greutatea de nălucă, golit de speranţe, în clinica italiană a început să-şi scrie testamentul. Ajuns la jumătatea scrisului care îi împărţea teribila avere, în pragul uşii au apărut medicii care zâmbind l-au anunţat că i-au găsit un ficat potrivit ce va fi “montat” a doua zi în zori. A doua parte a testamentului Dinu Patriciu a scris-o cu inimă înseninată de şansa operaţiei. Bărbatul doldora de idei economice şi de filosofii interesante şi-a continuat povestirea: a doua zi, întins pe targă vedea succesiunea de lămpi de neon ale coridorului până când anestezicul l-a împins în explozia de lumină a începutului de moarte indusă. Stau şi mă gândesc cu întristare de ce în testamentul lui, la masa succesorală, nu sunt trecuţi şi 23 de milioane de români bieţi coproprietari de fapt la marele combinat Midia Năvodari. Complex petrochimic ridicat din nisip prin sacrificiile fiecărei familii româneşti, cu chenzina ciuntită pentru a se face o investiţie grandioasă. Care i-a umflat cu miliarde de dolari averea lui Patriciu după vânzarea Complexului Petrochimic Midia Năvodari către cazahi. Văd filmările cu pereţii palatului lui Patriciu plini de tablouri de Grigorescu, de Paladi şi îmi năvăleşte sângele în tâmple. Cum să ajungă “bucăţi” din combinatul Midia Năvodari şi poate “Carul cu boi” de Grigorescu în mâna amantei chinezoaice, care a ştiut să-şi pregătească cu şiretenie încasarea de moştenire de la Dinu Patriciu?! Stau şi mă întreb cu amărăciune de ce inteligenţa scăpărătoare a lui Dinu Patriciu, instinctul lui de “prădător” în lumea afacerilor nu au fost dublate şi de o inimă caldă. Dinu Patriciu este un personaj care te pune pe gânduri, parcă acum coborât din paginile lui Camil Petrescu cu intelectuali complicaţi. Dinu Patriciu, parcă şi numele lui sună a romanele lui Camil Petrescu. Se războiesc fosta nevastă, amanta, fetele pentru numărul de zerouri din sumele moştenite de la Dinu Patriciu. Singurii care nu ridică nicio pretenţie sunt românii cei de toate zilele, care nici nu se mai gândesc cum că fiecare dintre ei a aşezat ceva la ridicarea bogăţiei lui Patriciu. Din păcate, aşa este construită lumea, într-o rână, şi o mulţime de exemple arată că banii, conturile, bogăţiile răcesc temperatura inimi.

Ce dezamăgitoare “coridă” naşte lupta pentru moştenirile unor nume importante care au rămas în mintea şi sufletele românilor. Cum e posibil ca încurcăturile din textele de gheaţă ale unor testamente să scoată afară dintr-o moştenire tocmai pe sora cea dragă a lui Sergiu Nicolaescu? În numeroasele emisiuni, dar şi în articolele pe care le-am făcut despre Sergiu Nicolaescu, niciodată marele regizor nu mi-a pomenit numele soţiei lui, Dana, însă mi-a amintit  mereu de iubirea pe care o poartă surorii, mamei şi celorlalţi membrii ai familiei. Ei bine, octogenara nici nu e pomenită în testamentul care îi dă mână liberă nevestei încruntate să facă ce vrea cu drepturile de autor, cu casele, cu terenurile, cu toate trofeele remarcabilului creator de filme. Dar cât ar face nevasta însumări ale banilor din moştenirea lui Sergiu, nu va putea moşteni grandoarea capodoperei “Mihai Viteazu”, uluitorul spectacol de soartă din “Osânda” şi nu va putea moşteni nici o literă din titlul filmului “Nemuritorii”.

Ar trebui şi băieţii lui Dolănescu să se înţeleagă şi să nu se mai judece pentru metrii pătraţi de curte, ziduri de case, fiindcă marea moştenire lăsată de Ion Dolănescu către milioanele de români a fost cântecul “M-am născut lângă Carpaţi”.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de