Sufletul pereche

Barbatul si femeia se cauta unul pe celalalt de parca fiecare ar cauta izvorul, care-i potoleste setea si hrana, care-i astampara cu adevarat foamea. Barbatul nu se simte intreg fara femeie si femeia se simte doar... o jumatate fara barbat. Nu-i doar o exprimare metaforica in afirmatia 'mi-am gasit jumatatea', cat o realitate a trairii umane. Femeia nu are perceptia intregului sau si intelesul implinirii in absenta barbatului, cum nici barbatul nu traieste sentimentul fantastic al implinirii de sine fara femeie. Foamea noastra de altul pare a se astampara doar atunci cand... am gasit in el sufletul pereche. Simtim ca suntem hraniti launtric in clipa in care ne recunoastem in celalalt... jumatatea. Simtim in interior ca ne-am despartit candva; am fost candva unul, nu stim cand, nu avem intelegerea intelectuala, nu avem argumente rationale pentru o asemenea traire, ci doar trairea insasi. Ne traim pe noi insine ca intreg, ca unul, ne traim – inca – dorul unul de altul si, in acelasi timp, fie si numai pentru o clipa sau pentru cateva minute de binecuvantata simtire a sentimentului de intregire, stim, stim ca ne-am intalnit sufletul pereche.

Stiinta nu 'stie', stiinta nu explica acest sentiment, stiinta nu explica nici un sentiment, dar existenta traita nu are nevoie de confirmari stiintifice. Simplul fapt ca traim sentimentul intregirii noastre prin altul, prin barbatul iubit sau prin femeia iubita, simplul fapt ca el este trait ca o clipa, intr-o clipa sau devine un sentiment profund, durabil si persistent este tulburator. O traire transcendenta ne azvarle direct si pentru totdeauna in perceptia ca am fost si vom fi intotdeauna, ca am fost mai mult decat corpul nostru si suntem mai mult, cu mult mai mult decat haina fizica ce ne imbraca sufletele in aceasta existenta. In aceasta misterioasa, maiestuoasa si binecuvantata intalnire a jumatatii noastre regasim mana Gratiei Divine, ce se intinde catre fiecare din noi, dincolo de limitele mintii, ale logicii si ale ratiunii, dincolo de tot ce acceptam sau nu ca facand parte din existenta, mana care mangaie sufletul bulversat de sentimentul de sepa­rare.

Initiatii spun ca 'sufletul pereche' este un aspect al Sinelui nostru, pe care-l intalnim in nenumarate intrupari, ca barbat sau ca femeie. Ca ne cautam continuu aceasta jumatate, acest aspect din noi insine, cel in care ne recunoastem virtutile profunde ale sufletului, dar si experientele dureroase. Eu nu stiu daca ei au dreptate sau nu; nu stiu daca sufletele noastre se cauta prin nenumarate vieti, dar ceea ce-i sigur pentru noi toti este faptul ca-n viata asta ne este o sete si o foame tulburatoare de celalalt. Si-i sigur ca ne simtim hraniti in momentul in care traim langa altul... sentimentul de a fi unul si acelasi. E sigur ca traim sentimentul ratacirii, al tristetii, al suferintei, al dezolarii, ca incercam sa ne umplem golul neimplinirii daca nu ne regasim pe noi insine in altul asa cum putem mai bine. Cert este ca ne simtim ca si cand am fi existat de cand lumea si simtim ca vom exista intotdeauna gratie intalnirii cu sufletul nostru pereche. Daca avem norocul sa ne intalnim jumatatea in celalalt, daca avem rabdare sa asteptam acest deznodamant fericit al experientei, daca ne-am regasit in celalalt, fie si numai pentru un moment, cred ca Gratia Divina ne-a intins mana stralucitoare, prin care ne-a chemat si ne-a daruit sansa inaltarii interioare si a vindecarii sen­ti­­mentului de separare. As zice ca Gratia Divina ne spune: 'Iata unde poti ajunge, iata unde trebuie sa ajungi; tu esti cel pe care-l iubesti in altul, tu esti intreg prin barbatul sau prin femeia in care te-ai recunoscut si nu esti separat de el'. Vei fi schimbat pentru totdeauna traind sentimentul implinirii tale in intalnirea cu altul si tot cei vei cauta dupa aceea va fi sa atingi, sa gusti, sa-ti hranesti sufletul cu inaltimile sentimentului de a-ti fi regasit 'sufletul pereche'. In cautarea sufletului pereche se ascunde o febrila si minunata cautare de sine. Sentimentul de a ne fi regasit in sufletul pereche este o sansa a omului; sansa de a se reintregi pe sine, a se reintalni cu el insusi fara efort, in cel mai mare, mai puternic si mai binecuvantat cabinet de terapie din Univers; existenta insasi...

In intalnirea cu sufletul pereche se vindeca sentimentul ancestral de sepa­rare, sentimentul ca am fost abandonati de Dumnezeu, se vindeca sentimentul singuratatii, al ratacirii si al neimplinirii noastre ca fiinte. Chiar daca acest sentiment al implinirii prin intalnirea cu sufletul pereche nu este perpetuu, chiar daca il pierdem pe drum, sufletul nu-l uita. Inconstient, pornim in cautarea acestei impliniri, intr-o calatorie spirituala, constienta, in care vrem sa ne atingem din nou pe noi insine si, in acelasi timp, sa ne simtim intregi. Noi suntem cel iubit si cel care iubeste, sufletul pereche este imaginea ideala a sufletului nostru, in celalalt ne intalnim cu noi insine si ne cunoastem in cea mai tulburatoare forma de exprimare a frumusetii si a iubirii din noi.