x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sunt cu Universitatea Craiova

0
Autor: Adrian Păunescu 20 Noi 2009 - 00:00
Mă abţin de multă vreme să scriu ceea ce simt pentru Universitatea Craiova. La începutul verii acesteia, nu m-am mai putut abţine, şi am publicat în acest Jurnal Naţional un articol de apărare a celei mai iubite echipe civile ale României. Ecoul a fost extraordinar. Probabil ruşinaţi, probabil încolţiţi de logica elementară a argumentelor, călăii Universităţii Craiova nu şi-au mai dus până la capăt intenţia nenorocită. Liderul Universităţii mi-a oferit, nu târziu după bătălie, un titlu care mă crispa şi mă bucura: "preşedinte de onoare al Universităţii Craiova". De atunci nu l-am mai văzut pe Adrian Mititelu. Şi nici nu l-am mai auzit.

Dacă n-aş fi fost convins că omul respectiv poartă poveri mari, conducând efectiv clubul şi reuşind momente excepţionale, prin tinerii adunaţi în echipă, aş fi renunţat după câteva săptămâni la acel titlu onorific. Dar efectul distanţei este unul concret şi greu suportabil. Fiecare eşec al campioanei unei mari iubiri, îi îndreptăţeşte pe numeroşii suporteri ai echipei să mă întrebe "de ce?". Eu n-am dorit această poziţie. Dar nici nu mă pot preface că nu o am şi că îmi e indiferent cum mă priveşte lumea din jurul Universităţii Craiova. Probabil că, la sfârşitul acestui tur, voi trimite clubului câteva rânduri, cuprinzând demisia mea. Asta nu înseamnă că nu voi iubi la fel de mult U. Craiova. Eu nu sunt un nume care trebuie bifat de un contabil care trece imediat mai departe.

N-aş fi ieşit nici astăzi din tăcerea pe care mi-am impus-o, dacă revolta mea nu ar fi atins pragul de sus. Împotriva Universităţii Craiova lucrează temeinic diverse găşti neruşinate ale fotbalului contemporan. Echipe de mercenari, care consumă banii unor îmbogăţiţi pe baze politico-mafiote, au pus stăpânire pe articulaţiile fotbalului autohton şi acţionează cu tot cinismul împotriva talentelor autohtone. Profitând de poziţia privilegiată a unor politicieni băştinaşi, care au pus mâna pe puterea bucureşteană, cluburi fără nicio legătură cu oraşele în care au fost înşurubate, n-au nicio problemă să treacă prin geografia unui campionat sărac şi să se bucure de umilinţa oficialilor şi arbitrilor, câştigând fără merit meciurile.

Dacă ar fi după oamenii de valoare, care ar reprezenta Oltenia, în conclavul naţional, n-ar fi motive ca "românii cei mai fierbinti" să se plângă. Sunt destui oameni în vârf care iubesc Universitatea Craiova. Numai că ei nu se pot înţelege între ei. Nici Adrian Mititelu, care a făcut foarte multe pentru onoarea şi strălucirea acestui club, n-are suficientă maturitate ca să poată trece peste micile rivalităţi şi să ştie să se impună în faţa foştilor mari jucători ai Craiovei, care ar putea deveni antrenorii şi conducătorii de astăzi ai Craiovei.

Plecarea jenantă a lui Ilie Balaci şi eşecul convorbirilor cu Victor Piţurcă, tensiunea aproape permanentă dintre generaţiile fotbalului craiovean, neînţelegerile cu primarul Solomon şi regruparea ostilă a unor viitori ai Craiovei, reprezintă fundalul prin care mai vechea adversitate a FRF atinge noi cote înalte. În ce mă priveşte, iubesc toate localităţile olteneşti, mi-e drag Târgu-Jiul, mi-e dragă Vâlcea. Cred că o renaştere reală a sud-vestului ar trebui să înceapă de la Drobeta-Turnu Severin. Copilăria mea e legată de Caracal. Înţeleg o parte din supărarea clubului pentru greutăţile pe care U. Craiova le are în oraşul său, dar nu sunt de acord ca marea echipă, Universitatea Craiova, să fie mutată la Drobeta-Turnu Severin. Se puteau găsi şi alte soluţii: Universitatea Craiova - Cacaleţi, Universitatea Craiova - Vânjuleţ, Universitatea Craiova - Bălăciţa, Universitatea Craiova - Amărăşti. Nimeni nu poate face nimic împotriva unei comunităţi, fără voia acelei comunităţi.

Un anume domn, care conduce o echipă cu nume curios, CFR Cluj 1907 (de ce 1907, când normal trebuia să fie 1918?), a declarat că vrea să-l dea în judecată pe preşedintele Universităţii Craiova pentru că ar fi acuzat câştigarea incorectă a meciului cu U. Craiova. Mare neruşinare! Adunarea punctelor, pe care le-a obţinut contrar cursului jocului, nedrept şi sfidător, această echipă ceferisto-portugheză şi scăderea lor din totalul mincinos, ar demonstra pur şi simplu că n-ar fi prea mult nici măcar un loc în divizia C, dacă nu şi mai jos, pentru această echipă.

Chiar îşi închipuie numitul Mureşan că mii şi mii de oameni care au văzut batjocora, anularea golului lui Florin Costea şi, în schimb, acordarea golului dubarbierist, pot fi sfidaţi şi minţiţi că totul a fost în regulă? Cei trei arbitri şi protectorii lor de tip Mureşan, la grămadă, ar putea să se apuce de alte meserii, mai puţin costisitoare pentru comunitate, nu de fotbal unde batjocoresc realitatea prea mult pentru rangul lor.

Ticăloşiile celor petrecute la Craiova împotriva Universităţii conduc, prin acumulare şi salt calitativ abject, la rezultate umilitoare în meciurile internaţionale ale echipelor noastre. Nu poţi, dragă domnule Mureşan, să faci din câteva zeci de conştiinţe de putregai, obişnuite să câştige sau să piardă meciurile în afara terenului, nişte cristaluri de vitrină. Federaţia Română de Fotbal ar trebui să analizeze ceea ce s-a văzut şi ceea ce nu s-a văzut, dar s-a făcut la Craiova, la întâlnirea celor două echipe şi să hotărască în mod exemplar că meciul trebuie rejucat. Degeaba se vor umple, peste câţiva ani, puşcăriile de bandiţi din fotbalul nostru. Autoritatea sportivă trebuie să se manifeste în timp real. Altfel putregaiul se întinde lacom în întregul nostru fotbal.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de