Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PUNCTUL PE EI
Ultimele două meciuri din optimile Cupei Romăniei au reprezentat cel mai convingător raport despre starea naţiunii noastre fotbalistice. Am privit meciul FC Braşov - Oţelul Galaţi, am privit meciul Unirea Urziceni - Steaua, am privit ambele meciuri şi nu-mi venea să cred că romănaşii noştri sunt capabili de atăta sinceritate. Nu-mi venea să cred că vor fi arbitri, jucători, antrenori şi preşedinţi de cluburi care să dezvăluie publicului, fără nici un fel de reţinere, superlativul absolut al imposturii.
PUNCTUL PE EI
Ultimele două meciuri din optimile Cupei Romăniei au reprezentat cel mai convingător raport despre starea naţiunii noastre fotbalistice. Am privit meciul FC Braşov - Oţelul Galaţi, am privit meciul Unirea Urziceni - Steaua, am privit ambele meciuri şi nu-mi venea să cred că romănaşii noştri sunt capabili de atăta sinceritate. Nu-mi venea să cred că vor fi arbitri, jucători, antrenori şi preşedinţi de cluburi care să dezvăluie publicului, fără nici un fel de reţinere, superlativul absolut al imposturii.
Steaua a reuşit la Urziceni o victorie zdrobitoare impotriva performanţelor sale trecute. A umilit fotbalul, şi-a umilit suporterii şi, paradoxal, a ingropat in tristeţe antrenorii ambelor combatante. Pentru că nici Lăcătuş, şi nici Dan Petrescu nu puteau privi nepăsători cum nişte lepădături deghizate in fotbalişti batjocoreau blazonul sub care ei au făcut carieră.
Mulţi comentatori s-au grăbit să afirme că Steaua mărşăluieşte pe calea pierzaniei. Dimpotrivă, eu cred că Steaua se află pe drumul cel bun. Pentru că eşecurile convingătoare vor determina, probabil, acţiuni radicale. Locul trebuie mai intăi curăţat fără milă. Iar in locul epavelor preţioase, care de indată ce au intrat in vestiarul Stelei s-au şi crezut mari fotbalişti, trebuie să fie aduşi oameni. In primul rănd oameni al căror caracter se pliază pe pretenţiile de performanţă ale echipei şi, in acelaşi timp, valori autentice. Lui Victor Piţurcă i s-a reproşat faptul că n-a cucerit trofee căt a stat la Steaua. Dar pe construcţia lui Piţurcă echipa a obţinut succesele ulterioare plecării sale. Acum Lăcătuş nu are decăt să reia construcţia. Temeinic, metodic, fără milă şi fără grabă.
La Ploieşti, Oţelul Galaţi şi FC Braşov au jucat fotbal vreo 50 de minute, timp in care gălăţenii luaseră un avans de două goluri. Din momentul in care arbitrul Colţescu a revenit, in opinia mea corect, asupra deciziei de acordare a unui penalti pentru echipa din Braşov, a inceput visul urăt. Oficialii braşoveni au năvălit in terenul de joc. Răzvan Lucescu şi-a dat iarăşi arama pe faţă. Băiatul lui tăticu acela naturalu şi al tăticilor adoptivi a vărsat cheseaua cu dulceaţă in galoşii lui Colţescu. Pricinosul a vrut să-şi retragă echipa din teren. Norocul a fost că jucătorii s-au dovedit mai maturi decăt antrenorul lor şi decăt nenea Vamă. Au rămas in teren să primească darurile lui moş Colţescu pentru a se califica in sferturi. Gestul lui Grigoraş, care a tras o dublă la filmările cu Răzvănel in rolul principal, nu a fost decăt urmarea firească a evenimentelor care l-au precedat.
Vor urma sancţiuni. Abia aşteptăm cum va reacţiona federaţia. Ea are dreptul regulamentar să retragă echipele. Din competiţie!
Ultimele două meciuri din optimile Cupei Romăniei au reprezentat cel mai convingător raport despre starea naţiunii noastre fotbalistice. Am privit meciul FC Braşov - Oţelul Galaţi, am privit meciul Unirea Urziceni - Steaua, am privit ambele meciuri şi nu-mi venea să cred că romănaşii noştri sunt capabili de atăta sinceritate. Nu-mi venea să cred că vor fi arbitri, jucători, antrenori şi preşedinţi de cluburi care să dezvăluie publicului, fără nici un fel de reţinere, superlativul absolut al imposturii.
Steaua a reuşit la Urziceni o victorie zdrobitoare impotriva performanţelor sale trecute. A umilit fotbalul, şi-a umilit suporterii şi, paradoxal, a ingropat in tristeţe antrenorii ambelor combatante. Pentru că nici Lăcătuş, şi nici Dan Petrescu nu puteau privi nepăsători cum nişte lepădături deghizate in fotbalişti batjocoreau blazonul sub care ei au făcut carieră.
Mulţi comentatori s-au grăbit să afirme că Steaua mărşăluieşte pe calea pierzaniei. Dimpotrivă, eu cred că Steaua se află pe drumul cel bun. Pentru că eşecurile convingătoare vor determina, probabil, acţiuni radicale. Locul trebuie mai intăi curăţat fără milă. Iar in locul epavelor preţioase, care de indată ce au intrat in vestiarul Stelei s-au şi crezut mari fotbalişti, trebuie să fie aduşi oameni. In primul rănd oameni al căror caracter se pliază pe pretenţiile de performanţă ale echipei şi, in acelaşi timp, valori autentice. Lui Victor Piţurcă i s-a reproşat faptul că n-a cucerit trofee căt a stat la Steaua. Dar pe construcţia lui Piţurcă echipa a obţinut succesele ulterioare plecării sale. Acum Lăcătuş nu are decăt să reia construcţia. Temeinic, metodic, fără milă şi fără grabă.
La Ploieşti, Oţelul Galaţi şi FC Braşov au jucat fotbal vreo 50 de minute, timp in care gălăţenii luaseră un avans de două goluri. Din momentul in care arbitrul Colţescu a revenit, in opinia mea corect, asupra deciziei de acordare a unui penalti pentru echipa din Braşov, a inceput visul urăt. Oficialii braşoveni au năvălit in terenul de joc. Răzvan Lucescu şi-a dat iarăşi arama pe faţă. Băiatul lui tăticu acela naturalu şi al tăticilor adoptivi a vărsat cheseaua cu dulceaţă in galoşii lui Colţescu. Pricinosul a vrut să-şi retragă echipa din teren. Norocul a fost că jucătorii s-au dovedit mai maturi decăt antrenorul lor şi decăt nenea Vamă. Au rămas in teren să primească darurile lui moş Colţescu pentru a se califica in sferturi. Gestul lui Grigoraş, care a tras o dublă la filmările cu Răzvănel in rolul principal, nu a fost decăt urmarea firească a evenimentelor care l-au precedat.
Vor urma sancţiuni. Abia aşteptăm cum va reacţiona federaţia. Ea are dreptul regulamentar să retragă echipele. Din competiţie!
