Supravieţuirea de azi pe măine

Deficitul este acoperit din economia necontabilizată. Din ceea ce "ciupesc" milioane de oameni din activităţi economice neinregistrate şi netaxate. Sau din trafic clandestin, evaziuni in stil mare sau crimă organizată

 Merită să facem un calcul. Ca să vedem pe ce fel de căştiguri mizează romănii şi ce fac cu banii.

Şase sunt cele mai importante categorii de venituri, cu care romănii s-au obişnuit după decembrie ’89: 1) din muncă; 2) din afaceri, ce presupun şi ele muncă, la care se adaugă iniţiativa şi riscul; 3) din rente; 4) din fonduri de protecţie socială; 5) din mica sau marea corupţie; 6) din furt şi inşelăciune.

Baza subzistenţei majorităţii familiilor o constituie salariile, pensiile şi ajutorul social. Salariile ce abia au reuşit să treacă peste echivalentul in lei al unei sume incă neindestulătoare, de 250 - 300 de euro pe lună, şi pensiile ce se situează la niveluri cu mult sub limita decenţei. Căt despre ajutorul social… Dacă insă punem cap la cap, pe de o parte, preţurile de consum, in creştere, chiar dacă ate-nuate acum, alături de tărguielile zilnice ale populaţiei, iar pe de altă parte, salariile şi veniturile din afaceri, plus pensiile şi ajutoarele sociale, nu ajungem la o balanţă echilibrată. Fiindcă intrările de bani sunt mai mici decăt cheltuielile intr-un moment in care consumul continuă să crească.

De unde provin diferenţele? Vom incepe căutarea explicaţiilor cu un tip de căştiguri specifice economiei de piaţă: banii făcuţi din… bani. Consumul amănat, prin economisire, aduce un plus de căştig: dobănzile din depozitele bancare. Mai puţin atractive, in condiţiile inflaţiei in scădere continuă, dar incă semnificative. Fără să acopere diferenţa.

Adăugăm căştigurile aduse de investiţii financiare. Incepănd cu banii incredinţaţi fondurilor mutuale şi transformaţi in capital de aceste instituţii proprii economiei de piaţă, care ii plasează in diferite afaceri. Plus investiţiile in acţiuni, la bursă. Atractive doar pentru o foarte mică parte a populaţiei. Dar incă nu e acoperită diferenţa.

Micile binefaceri ale capitalismului (dividende din acţiuni

la societăţile agricole, dividende din privatizări MEBO ori din rezultatele "Cuponiadei") nu rezolvă nici ele lucrurile. Fiindcă, deşi 15 milioane de romăni au alcătuit, prin

efectul legii, un numeros acţionariat popular, obţinănd 600 de milioane de acţiuni, romănii n-au căştigat mai nimic.

Mai e şi autoconsumul. Munca din gospodăriile populaţiei. Neeconomisită şi neinvestită. La care mai adăugăm căteva miliarde de euro, bani trimişi acasă de romănii care muncesc in afara ţării.

După ce tragem linie şi adunăm, tot nu apare semnul egal intre venituri şi cheltuieli. De unde este acoperit "deficitul"? Din economia necontabilizată, desigur. Din ceea ce "ciupesc" milioane de oameni din activităţi economice neinregistrate şi netaxate. Indeosebi din servicii făcute "in timpul liber", ce cunosc o explozie fără precedent. Sau din trafic clandestin, evaziuni in stil mare sau crimă organizată.

Cum am ajuns aici? O cauză o constituie intărzierea adaptării procesului educaţional din ţara noastră la cerinţele timpului. Romănii incă nu invaţă, incepănd din şcoală, cum se fac banii din muncă performantă şi cum se inmulţesc. De altfel, construcţia pieţei noastre financiare, cu ramurile ei specifice (piaţa monetară, piaţa valutară, piaţa de capital şi piaţa asigurărilor), a fost in prea mică măsură insoţită de un proiect naţional de şcolarizare a companiilor şi a populaţiei. Singurele demersuri in acest plan aparţin Băncii Naţionale, care a primit un sprijin important din partea presei. E prea puţin.

Două lucruri nu sunt incă bine inţelese la noi: 1) importanţa banilor economisiţi; 2) nevoia de a sprijini, cu forţa intregii societăţi, dezvoltarea unei reţele de instituţii specifice, puternice şi credibile, care să atragă economiile. Nu numai in bănci, ci intr-un cerc larg de sisteme de investiţii financiare. Fără un astfel de cuplu, care să asigure străngerea de căt mai mult capital bănesc şi să garanteze, in condiţii de securitate, operativitatea, rentabilitatea şi transferul de capital de la cei ce economisesc şi doresc să investească la antreprenori capabili să valorifice cu eficienţă maximă economiile, romănii nu vor avea mai mulţi bani.

A economisi inseamnă a amăna consumuri. Ceea ce nu este insă egal cu restrăngerea forţată a consumului. Sunt astăzi, in lume, multe locuri in care economisirea a devenit un cult. Dar asta se intămplă in ţări in care pofta de consum se manifestă exploziv.

Lucrurile nu se petrec insă la fel in Romănia. La noi, economisirea e forţată. Romănul s-a obişnuit să străngă din dinţi şi să economisească pentru a-şi suplimenta căştigul derizoriu.

Milioane de romăni şi-au făcut un stil de viaţă din supravieţuirea de azi pe măine. Deşi nimic bun nu ne aduce acest tip de supravieţuire. Nici eficienţă, nici dezvoltare, nici bunăstare. Pentru că banii vin cu "raţia", puţini căte puţini. Avem insă nevoie de o schimbare fundamentală, care să aducă bani mulţi. Prin performanţe economice, prin economisire şi prin amplificarea tuturor pieţelor financiare.