x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sus capul, Nicolita!

0
Autor: Dan Constantin 05 Noi 2006 - 00:00
Sus capul, Nicolita!


O stea poate pali pentru o noapte, dar a doua zi rasare din nou. Am suferit si noi alaturi de tine, si asta sper sa te intareasca. Esti precum copilul nostru drag, ajutat acum la necaz. Nu uita ca fotbalul este un joc, iar meciurile nu sunt razboaie. Cand Nistelrooy, celebrul tau adversar, a ratat un penalty - cum rar se vede la Madrid - , cred ca a vrut si el sa-ti alunge astfel durerea

Sunt grele infrangerile pentru sportivi. Fie ca joaca in curtea scolii, pe tapsan sau pe marile arene, pierderea unui meci nu poate fi o bucurie. Sportul este insa de multe ori de o cruzime salbatica. Sau soarta. Asa a fost secunda abisala in care Nicolita a impins usor, elegant, mingea in propria poarta. Daca era un autogol dintr-o mare inclestare, sub presiunea galacticilor lui Real, faptul se trecea la intamplari cu ghinion. Rostogolirea criminala, implacabila, data cu incetinitorul spre linia alba a portii, ne-a lasat timp sa imploram cerul ca sa produca o minune. Parca mingea se si ducea tot mai incet, tot mai incet spre ghilotina de var. Nicolita, prabusit in iarba, plangea ca un copil. Un monument de durere. De fapt, Jardel chiar este un copil adoptat de intreaga Romanie. Cand intri pe poarta cea mare a fotbalului si faci saltul de la islazul din Faurei in templul Bernabeu, asta este deja povestea frumoasa a sportului. Cand gloria este aproape si milioane de oameni te privesc si iti prevestesc o cariera de mare jucator, destinul poate fi si necrutator.

Secunda de dezastru nu trebuie, draga Nicolita, sa te inmoaie in crezul tau. O stea poate pali pentru o noapte, dar a doua zi rasare din nou. Am suferit si noi alaturi de tine, si asta sper sa te intareasca. Esti precum copilul nostru drag, ajutat acum la necaz. Nu uita ca fotbalul este un joc, iar meciurile nu sunt razboaie. Cand Nistelrooy, celebrul tau adversar, a ratat un penalty - cum rar se vede la Madrid - , cred ca a vrut si el sa-ti alunge astfel durerea.

Priveste sus, Nicolita! Durerea secundei de cosmar trebuie sa fie vama trecerii de la copilarie la barbatie. Sus capul, Nicolita!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   nicolita

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de