x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale SUV-uri, dobitoci şi dobitoace

SUV-uri, dobitoci şi dobitoace

de Nicolae R Dărămuş    |    05 Noi 2011   •   21:00
SUV-uri, dobitoci şi dobitoace

De la o televiziune de stiri cu pretentii de reali­tate am aflat ca Vlad si Giulia au hotarat sa isi uneasca destinele, dar ca, deocamdata, au renuntat la nunta fastuoasa, 'ca-n povesti', programata in toamna aceasta. Urmau sa organizeze doar o ceremonie discreta, cu un numar restrans de invitati, intr-un cadru intim, ferit de ochii lumii. Banuind intristarea auditoriului, aceeasi cititoare de prompter a tinut sa linisteasca publicul neintarziat: mirii aveau sa faca totusi stralucitorul bairam postnuptial candva in primavara viitoare, dupa ce ecourile necazului prin care trecea Vlad aveau sa se fi stins.

Giulia il iubea enorm, el o iubea deopotriva si – conchidea stirista – viitorii soti nadajduiau ca la vremea sorocita nimic nu avea sa le mai tulbure armonia; fara a intra in detalii, prezentatoarea a subliniat ca Giulia face tot ce ii sta in putinta spre a-si spijini alesul inimii in aceste zile de cumpana. Concluzia asta m-a incurcat, intelegand ca doar slaba mea informare mondena poarta vina de nu stii nimic despre celebrul Vlad si necazul sau.

Am zapat pe alt post si, dupa vestile despre noua iubire a latin-loverului Pepe, prezentatoarea a prins iar sa povesteasca despre iubirea lui Vlad pentru Giulia si despre discretia in care isi vor invalui fericirea. In plus, de data asta am aflat ca cei doi se despartisera acum vreo doi ani, ca se impacasera recent, si ca in opinia lor 'ciorba reincalzita are un gust trasnet?. Ba mai mult, ca Giulia este gravida in luna a patra si ca imaculata sa rochie de mireasa, simbol al castitatii, va astepta neatinsa in dulap pana prin martie, urmand a fi imbracata de – pe atunci – proaspata mama, la nunta cea adevarata.

Una peste alta, stirile musteau de dovezile de iubire si de bun-simt ale acestor doi indragostiti, drept care, ca un neumblat prin cluburi ce sunt, am devenit curios sa aflu cine este Vlad si ce merite are personajul, de indata ce meandrele vietii sale intime treceau, gratie ecranului, si prin casa mea. Prea nu auzisem de el si, de indata ce televiziunile il aveau, copleseau cu atentie, nu putea fi un oarecare, chiar daca virtutile sale nu l-ar fi situat in fruntea listei mele de ipotetici meritocrati.

Peste cateva ceasuri, acelasi post de televi­ziune mi-a dezlegat enigma: Vlad era fratele unui cunoscut realizator de televiziune. Acesta, in urma cu cateva zile, intrand cu SUV-ul pe contrasens, accidentase mortal pe trei dintre pasagerii unei masini banale care circula regulamentar. Tragedia imi era cunoscuta din presa.

De data asta, pe langa identificarea insuratelului Vlad, am beneficiat in sfarsit de singura lamurire privind abilitatile acestuia: de cu dimineata, la patru zile de la teribilul accident al fratelui sau, aflat la volanul masinii proprii si circuland pe acelasi drum, Vlad rulase cu viteze ametitoare, calcand adesea linia continua a soselei si depasind imprudent pe ceilalti participanti la trafic. Nu fusese singur: alaturi de el se alfa notoriul om de televiziune, pe care, in goana mare, il ducea de la Bucuresti la Brasov, unde era asteptat la audierile de politie legate de accident.

Jurnalistii unei publicatii de scandal – inconstienti si ei –, urmarisera nebuneste automobilul celor doi si prezentasera telespectatorilor dovada filmica a bravurii soferesti. Concluzia, in cazul veridicitatii inregistrarii, nu putea fi decat una singura: cei doi frati nu pareau sa fi invatat ceva din tragedia careia ii fusesera partasi nu demult. Cel de la volan nu avusese vreo retinere in a periclita viata altora aflati la ceasul diminetii pe sosea – majoritatea navetisti –, iar autorul teribilei coliziuni auto nu catadicsise, din postura de pasager, sa isi potoleasca fratele proptit in pedala de acceleratie. Omenesti cat incape, patimase adica, discutiile televizate despre culpa vedetei tv, despre victime si pedeapsa au ocupat de dimineata pana seara toate canalele de stiri ale audiovizualului, precum si pagina intai a ziarelor.

Intervenind telefonic, un reputat ziarist a incriminat fatis producerea si comercializarea pe scara larga a SUV-urilor, afirmand ca, din punctul sau de vedere, acest timp de automobil este inutil. In locul meditatiei la prudenta si masura, afirmatia a starnit insa reactii vehemente abonatilor la talk-show-urile tv, multi posesori de SUV-uri, argumentul fiind siguranta sporita pe care le-o confera acesti bolizi blindati. Siguranta in fata cui? A vreunui tanc, a vreunei bombe? Nici pe departe: siguranta dinaintea agresiunii colegilor de trafic; ca si cand pe sosele nu ar circula si autovehicule tot mai mari, mai grele si mai rapide, conduse cu pedala in podea de alti indivizi siguri pe caroseriile de zeci de tone. Pripiti, vajnicii formatori de opinie operau cu 'logica' ce esca­ladase, pe alt plan, explicit mortal, 'cursa inarmarilor'. Si intr-un caz, si in celalalt, tehnologia ajunsa pe mana prostilor facuse mereu ravagii, slujind pe alti prosti: lacomii industriasi ai lumii.

La citirea primei vesti electronice despre accidentul vedetei tv, postasem un comentariu: 'Multi oameni ar trebui sa conduca numai un car cu boi, cu cai, care, intelepti fiind, au ei grija de om'.

×
Subiecte în articol: editorial