x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Szekely, verdict fără drept de recurs. Niculescu, egalat de Moţi!

0
Autor: Dan Dumitrescu 10 Dec 2009 - 00:00
Clasamentul face recomandări mincinoase meciurilor din liga mititică. Asta pentru că matematica din care îşi face el schelet, altfel extrem de laborioasă în dezvoltările sale logice, nu poate avea discursuri convingătoare acolo unde capriciile forţează culmi ale trăirii lumeşti.

Mizând pe logica defectă a fotbalului, am afirmat că meciul Universităţii Craiova cu Steaua va fi capabil să distrugă monotonia campionatului. Şi pariul a fost câştigat. Nu spun că cele două echipe ar fi forţat cumva cine ştie ce superlative ale fotbalului. Spun doar că meciul a ritmat vioi, încins fiind de orgolii aproape ritualice. Oltenii pot fi îngăduitori cu rândaşii care le cutreieră bătătura şi care uneori le mai zboară fleica din fasole. Arţagul lor este însă pus pe jar atunci când respiră vecinătatea vreunora mai ţanţoşi decât ei. De aceea în meci nu am distins între echipa din fruntea clasamentului şi cea vecină cu retrogradarea. S-a jucat la şanse egale, s-a jucat în tăietură hotărâtă, orgoliile au operat fără anestezie, reuşitele şi împotmolirile nătânge s-au păstrat şi ele în împărţeală egală. Şi, ca într-o regie perfectă, bine ticluită, deznodământul s-a produs în imediata vecinătate a gongului final. Golul lui Janos Szekely a stricat echilibrul într-un moment fără drept de recurs pe tabela de marcaj, cu drept de recurs doar în comentarii.

Nici echipele-cârjă ale granzilor nu mai sunt ce-au fost odată. Sucursala dinamoviştilor de la Ploieşti a fost marcată de revoltă. Ioan Neculaie a tăiat supapele vasalităţii faţă de gradaţi şi Astra a dat-o de la egal la egal cu Dinamo. Blatul, pronostic de cotă populară la casele de pariuri, n-a mai funcţionat. Rezultatul de egalitate exclude o asemenea ipoteză. Iar întâmplările din teren demonstrează că Dinamo nu a fost doar o biată egală a Astrei. Dinamo a fost egală şi cu propriile-i călcări prin gropi. Bucureştenii au marcat printr-o execuţie fotbalistică de excepţie a lui Claudiu Niculescu şi tot ei s-au egalat printr-o cascadorie la fel de spectaculoasă reuşită de Moţi.

Steaua şi Astra trăiesc în mulţumirea rezultatelor înregistrate în cele două meciuri. Reprezentanţii Universităţii şi ai dinamoviştilor îşi îneacă amarul în vorbe. Adrian Mititelu a căutat scuze înfrângerii acuzând ghinionul. A vorbit despre ratările exasperante ale oltenilor, ratări pe care le-a contrapus reuşitelor norocoase ale steliştilor. Atacanţii Universităţii au ratat într-adevăr mari ocazii de gol. Numai că Răzvan Lucescu, prezent la meci, ar putea considera, meseriaş fiind, că marile ratări sunt cauzate deseori de incapacitatea atacantului de a se concentra corespunzător în momentele importante ale jocului. Acesta ar fi alt ghinion al lui Adrian Mititelu, cel care a protestat vehement faţă de  faptul că jucători de-ai săi nu au fost chemaţi de Răzvan Lucescu la naţională. Dinamoviştii trăiesc în dramatismul situaţiei de a nu putea vorbi despre adevăratele cauze ale degringoladei. Ei nu mai pot acuza pe nimeni şi nimic. Fiindcă orice acuzaţie are consistenţa autodenunţului. Excepţie face doar Cornel Dinu. El merită ascultat.

Comentariile meciului de la Craiova se prelungesc şi în curtea Stelei. Evoluţia din meciul cu Universitatea îmi întăreşte convingerea că Steaua a jucat la Tiraspol cu frâna trasă. Pragmatismul a fost preferat aventurii. Marea era prea rece pentru a fi încercată cu degetul. Perspectiva câştigării campionatului, oricât ar fi ea de subţire sau de valabilă, pare a fi singurul obiectiv asumat de Stoichiţă. Meseriaş capabil să aprecieze corect realitatea, metodic şi răbdător. Faptul că Szekely, după ce a înscris golul victoriei, s-a dus glonţ către banca tehnică vorbeşte despre capacitatea antrenorului de a recupera deocamdată jucătorii îngropaţi în lehamite. Vacanţa de iarnă va fi şi ea una de lucru pentru Stoichiţă. Sunt convins că în anul viitor, la reunirea lotului, catalogul Stelei va cuprinde nume noi.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de