x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tăcere indiană

0
Autor: Roxana Roseti 17 Oct 2010 - 00:00
Nimeni n-ar zice că indienii, aceşti asur­zitori ai străzii şi ai lumii, sunt capabili de o tăcere absolută. O tă­ce­re liber asumată ce reprezintă pentru ei o cale de impăcare cu lu­mea, o variantă de a depăşi puterni­ce decepţii, un mod de a-şi arăta dezacordul faţă de viaţă, de a-şi păstra mândria sau de a-şi manifesta indignarea. Dacă îi întrebi de ce adoptă aceste lungi tă­ceri uneori, indienii îţi vor spune că muţenia te apropie de înţelesurile pro­funde ale existenţei. Există un film indian din 1984, "Mukhamu­k­ham" ("Faţă în faţă"), al cărui subiect este tocmai jurământul tăcerii.

Într-un sat din Kerala, un bărbat iniţiază şi organi­zează sătenii în lupta pentru afirma­rea drepturilor. Toţi îl recunosc drept binefăcătorul lor. Într-o zi, ca urmare a prigoanei politice, bărbatul dispa­re. Timpul, viaţa se scurg. Sătenii nu şi-au uitat fruntaşul, îl aşteaptă. Până într-o zi când nimeni nu îl mai aştepta, bărbatul reapare pe aceeaşi potecă din pădure pe ca­re dispăruse cu ani în urmă. Bu­cu­rie generală, dar bărbatul tace. Nu face nimic altceva decât să tacă şi să doar­mă timp de mai multe săp­tă­mâni. Sătenii îşi pierd răbdarea şi într-o zi vin şi îl asal­tează cu în­tre­bări. Bărba­tul nu scoate o vorbă. Vine o altă zi, şi băr­ba­tul e găsit ucis exact pe poteca din pădure. Ucis de sătenii care trecuseră de la răbdare, la violenţă... După cum spunea Ta­go­re: "Poeţii şi gânditorii Indiei par atât de stranii pentru că au rămas prea mult singuri cu ei înşişi".
Citeşte mai multe despre:   insolenţa de duminică

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de