Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Montreal, mi-am dat seama ca multul, scumpul, ieftinul si putinul sunt capcanele negustoriilor atipice. Atipic insemnand "ingeniosul" opus "prudentului". Un amic canadian mi-a propus sa luam pranzul la un restaurant chinezesc de tipul "mananci ce vrei si cat poti, cu numai 5 dolari". Cand spui "asiatic" trebuie sa te gandesti musai la chinezi, fiindca meniurile japonezilor, chiar si cele mai ieftine, sunt tot scumpe. Iar cele ale vietnamezilor, aflate intr-un permanent razboi al preturilor cu toata lumea, reusesc de multe ori o ecuatie imposibila: cea mai buna mancare la preturi atat de mici, incat ai senzatia ca esti pacalit si nu o sa stii niciodata cum.
Un pret exagerat de mic te tine la distanta, la fel ca unul exagerat de mare. In autoservirile chinezesti cu aspect de hala, unde te imbuibi pe alese din zeci si zeci de preparate, cat poftesti si cat te tine burta, achiti la plecare 5 dolari. Aici observi ca clientii, ca si restaurantele, sunt tot de doua feluri. Cumpanitii, care parasesc campul de batalie demni, veseli si cu un mers controlat, semn ca au bagat in ei putin, atenti la perfida provocare chinezeaza. Si o categorie restransa de congestionati, constipati si virtuali pacienti ai clinicilor de boli rebelaisiene, convinsi ca, oricat de vicleni sunt asiaticii, merita sa-i saracesti macar o data. Sa-i saracesti varand in mate in nestire mugurasi de primavara, cuiburi de prepelite, ciocuri de rata in aspic, ficatei de pitpalaci dresati si alte delicatese, bunatati care te fac fericit cat timp te umpli. Si nefericit mult timp dupa aceea.
Ar mai fi si o a treia categorie: a cetatenilor din estul Europei, nimeriti la festin dupa o jumatate de veac de foame istorica si zece ani de bucate masluite.
Am fost unul dintre ei si am suferit pe loc un acces de bulimie. Amicul ma privea amuzat, dar si condescendent, cum indes in stomac, ca serpii boa, pe nemestecate, mancarea normala pe o saptamana, in vreme ce el, ca si englezoii din jur, rontaia prudent o laptuca si intorcea o prajeala in sosuri iuti si rosii pe toate partile inainte de a o manca.
E cinstit sa spun ca nu atat faptul ca puteam sa halesc in disperare ceasuri intregi, fara ca vreun chinez sa se impacienteze, ma tinea pe baricade, cat ideea ca plateam doar 5 dolari si le faceam o paguba de 100.
Am mai fost si-n alte dati la restaurantul "5 dolari burta", dar e cinstit sa spun ca am mancat numai ca localnicii: cumpatat, zgarcit cu cantitatile, indiferent la costuri. Cred ca am consumat mai putin de un dolar si jumatate, astfel ca sa castige si sarmanii chinezi ceva.
