x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Talent cu termen de garanţie

0
Autor: Tudor Octavian 31 Aug 2009 - 00:00
Cu mulţi, cu foarte mulţi ani în urmă, în timp ce se pregătea platoul pentru o emisiune muzicală la televiziunea naţională, unul dintre tehnicienii studioului s-a trezit cântând şi dublând-o pe vedeta serii, la una dintre melodiile în vogă ale acestuia. Invitatul emisiunii s-a oprit, aparent amuzat de situaţie, dar pe măsură ce electricianul continua să cânte, acompaniat cu entuziasm de pianist, s-a enervat şi i-a cerut socoteală regizorului. Aici face fiecare ce vrea?, a întrebat invitatul.

Ar fi fost oportun să nu se enerveze şi să ia lucrurile aşa cum erau: electricianul avea o voce extraordinară, cum nu ţi-e dat să auzi de multe ori în viaţă. Vocea aceea pe care visăm s-o avem toţi afonii lumii, când ne numărăm părerile de rău pentru ce ne lipseşte, pentru ce n-o să fim niciodată, pentru toate talentele pe care ni le-a refuzat natura.

Lumea din studio şi-a văzut de treabă în tăcere. Genul de tăcere care sancţionează o mare gafă sau un exces temperamental murdar. L-am întrebat pe regizor dacă avea cunoştinţă de talentul electricianului. Îl aud pentru prima oară cântând, a zis regizorul. O fi el un simplu electrician cum sunt eu popă. Trebuie să mai fie ceva la mijloc.

Talentul nu poate fi măsurat, dar poate fi comparat. Prin comparaţie cu toţi interpreţii de "muzică uşoar" ai vremii, glasul electricianului părea nu numai foarte exersat, ci şi îndreptăţit la o carieră explozivă. Ştie toată lumea cum e: lucrurile par la locul lor pentru totdeauna, până ce vine surpriza şi nimic nu mai e ce părea. Bizuindu-mă pe premisa regizorului, cum că la mijloc trebuie să fie un mister, care cu siguranţă va fi desluşit curând, am aşteptat luni de-a rândul, apoi ani ieşirea triumfală în lumea marilor spectacole a electricianului cu voce de aur. În subconştient, eram pregătit să apară şi după 10, şi după 20 de ani de la acea întâmplare de film american. Filmele alb-negru despre Mario Lanza şi Enrico Caruso, care mă fericiseră în adolescenţă, aveau la bază întâmplări asemănătoare. Într-o zi, fără ca nimic să-l anunţe, se producea miracolul, talentul nativ îi lăsa pe toţi cu gura căscată şi în scurt timp anonimul cu glas de heruvim cucerea planeta.

Nu de mult, l-am întâlnit pe electricianul de odinioară, într-un parc, plimbându-şi nepotul. Un bărbat obosit care-şi spunea vârsta cu prisosinţă. Cu gândul la scena de pe platou, cu amintirea minunii ce ar fi putut să se întâmple, l-am întrebat de ce nu s-a realizat. Cu numai a 10-a parte din talentul dumneavoastră, am zis, şefii secţiilor de divertisment din televiziune au ajuns glorii naţionale. Iar unii chiar şi fără pic de talent! Păi, eu aveam o meserie, a zis el, cum să-mi fi lăsat salariul şi locul de muncă pentru muzică? Ce, parcă eu nu ştiu, aia nu era treabă serioasă. Cine-mi garanta că am talent?

Omul avea dreptate, rar găseşti pe cineva care îţi poate garanta un mare talent. Dar uneori îl găseşti. Ce nu-ţi poate garanta însă nimeni e până unde poţi să mergi numai cu talentul. Pariuri pe talent nu se fac, deşi în multe cazuri reuşita pare sigură. Şi ar mai fi un adevăr insuportabil, pe care nu i-l poţi încredinţa talentatului: lumea e plină de dăruiţi, care aleg prost. Aleg situaţia pe termen scurt, speriaţi de gândul ratării pe termen lung.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de