x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Talent la dusmanii

0
Autor: Tudor Octavian 06 Feb 2006 - 00:00
Talent la dusmanii


POATE CA NU STITI, dar foarte multi oameni cu masini scumpe si le binecuvanteaza la popi, platind pentru asta cat pentru slujba religioasa la vila. L-am intrebat pe un preot, care tocmai blagoslovise o carciuma, ce motive gasea in cartile lui sfinte pentru asta, si el mi-a raspuns ca nu de bodega e vorba, ci de bunul omului. Intr-o vreme, televiziunile transmiteau tot felul de sfintiri cu soboare de preoti, iar daca te uitai mai atent la edificiul pe care acestia il aghesmuiau si-i ziceau cam aceleasi cuvinte ca la un botez, observai ca slujbasii Domnului isi faceau treaba fara sa fie sensibili la toate datele problemei. Iar problema, la una din aceste sacralizari promotionale, era ca, in spatele cardului de sutane, se zarea un closet. Oricat de deschis ar fi Dumnezeu la conceptualizari si ar admite ca o carciuma e un bun lumesc ce merita pazit de rele cu scriptura si cadelinta, un wc public parca ar cere un alt tip de inaugurare. Dandu-se liber la concept, ar trebui ca Patriarhia sa tipareasca si un mercurial, fiindca una e miruirea unui Mercedes ultimul tip, si alta fluturarea grabita a poalei popii la o Dacie second-hand.

UNORA le priesc dusmaniile. Au talent la dusmani. Nu se simt bine fara niste dusmani tot mai intaratati. Toti oamenii starnesc dusmanii, dar numai cativa si le fac la vedere. Cand ajung mari politicieni, cei nascuti pentru harta n-au stare daca nu-s tot timpul subiect de vrajba. Sunt ca drojdia care face painea pufoasa. Painea e mare, iar inauntru e plina cu aer. Dupa ce prilejul s-a consumat si toata lumea isi trage sufletul, nimeni nu mai stie din ce s-a pornit dusmania. A disparut pricina, insa a ramas efectul. Apropiatii omului politic cu talent la dusmanii se impart in tabere, printr-un soi de contaminare subinteleasa. Basescu e un astfel de politician, care isi freaca mainile cand poate sa nasca adversitati cinice, cand incep sa-i sara la gat ciuvicii. Si eu simt ca am ceva cu Basescu, dar daca e sa spun ce, nu stiu. Ce-i drept e ca in potrivnicie incape si o doza buna de admiratie. Admiratia nitel tembela din glasul copiilor care le povestesc amicilor cat de tare i-a caftit raul de tata: "Auleo, da’ stii ce bine a dat?! Putea sa ma omoare".

EXISTA SI SUFERINTA de piata, in miezul economiei de piata. Un medic imi relateaza cazul unui tigan care aude ca fiu-sau, internat ca sa fie operat, n-are nici o sansa. Omul pleaca si comanda sicriul, dar cand e sa ia mortul, il afla salvat si bun de dus acasa in cateva zile. Mult timp dupa asta, din aceleasi ratiuni gospodaresti, se tine dupa doctor sa-i returneze banii pe sicriu. "Asa, daca era sa fie - zice el - , intelegeam si noi, dar daca nu e, de ce sa platesc?"
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de