x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Talere aruncate din şanţ

0
Autor: Ionuț Bălan 14 Feb 2008 - 00:00
Dacă nimeni nu se mai aşteaptă să nimerească ţinta fixă, probele de măiestrie devin ridicole

 

BNR a revizuit proiecţia de inflaţie pentru 2008, de la 4,3% la 5,9%. Rata inflaţiei din ianuarie – 7,26% – confirmă temerile şi justifică declaraţia viceguvernatorului Cristian Popa, care a spus că inflaţia va atinge cel mai înalt nivel din acest an în luna martie, respectiv 8,3%. Nu înseamnă însă că BNR va modifica ţinta de in­flaţie de 3,8% stabilită pentru 2008 sau pe cea de 3,5% corespunzătoare anului 2009. “Chiar dacă proiecţia indică plasarea ratei anuale a infla­ţi­ei deasupra limitei superioare a inter­va­lului de variaţie asociat ţintei anu­ale până în trimestrul I 2009, BNR optează pentru înăsprirea politicii monetare şi nu pentru revizuirea ţin­telor de inflaţie”, a declarat guvernatorul Isărescu la prezentarea ultimului raport asupra inflaţiei.

 
Să ne reamintim ce niveluri de inflaţie îşi propunea banca centrală în 2004 pentru cei patru ani care urmează: 7% – 2005, 4% – 2006, 3% – 2007, 2% – 2008. În 2005 – în Programul Economic de Preaderare (PEP) – proiecţiile s-au modificat din nou: 4,5% – 2007 şi 3% – 2008. Apoi, când banca centrală a anunţat ţintele de inflaţie, şi-a ajustat iarăşi perspectivele: 4% – 2007, 3,8% – 2008, 3,5% – 2009. Păi, probe de tir cu mutarea ţintei în dreptul ţevii nu există nici la Jocurile Paraolimpice!

 

Îşi mai aminteşte cineva ce spu­nea viceguvernatorul Cristian Popa în ianuarie 2006 la Viena? România va încerca să se încadreze în criteriile menţionate în Tratatul de la Maastricht înainte de intrarea în Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM 2), eta­pă obligatorie înainte de adop­tarea euro, şi să petreacă un timp cât mai scurt în ERM 2. “Acest lucru înseam­nă ca indicatorii privind stabilitatea preţurilor să se apropie de obiecti­ve­le stabilite, în perioada 2008-2010”, preciza viceguvernatorul BNR. Adică după ce în 2004 Banca Naţională îşi propunea să ajungă la o inflaţie compatibilă cu cea din zona euro în 2008, intervalul s-a lărgit până în 2010. După care perioada a devenit 2009-2010, fiindcă guvernatorul BNR a declarat în noiembrie 2006 că dezinflaţia mai are nevoie de 3-4 ani de consolidare, timp în care Guvernul să încheie reformele structurale ră­mase: ajustarea preţurilor administrate, reformarea administraţiei pu­blice, reclădirea sistemului de asistenţă socială etc.

 

Din păcate, Executivul n-a marşat în 2007 la ce i-a propus Isărescu. Ba între timp dezinflaţia neconsolidată s-a transformat în inflaţie consolida­tă. Deja nimeni nu mai vorbeşte de euro-Maastricht-calendar, de un mix de politici care să facă din criteriile de trecere la moneda unică europea­nă punctul nodal – ar fi ca şi cum atle­ţii în cărucior ar vrea să concure­ze la Beijing alături de campionii olim­pici adevăraţi. Se pare că economistul-şef al băncii centrale, Valentin Lazea, a dat dovadă de premoniţie, în decembrie 2006, când a spus că “o mare parte a clasei politice şi a societăţii au perceput intrarea în zona euro ca pe un obiectiv foarte îndepărtat, pentru care nu merită să faci eforturi încă de acum”. N-a uitat să precizeze că”perioada estimată de BNR – de 5-7 ani necesari pentru a pregăti intrarea în zona euro – este calculată în ideea că în intervalul respectiv reformele continuă în ritm susţinut şi are loc o întărire, nu o slăbire a politicilor actuale”. Aşa că, “o perioadă de 5 până la 7 ani pentru adoptarea monedei comune nu este nici lungă, nici scurtă, ci optimă, cu condiţia să nu relaxăm ritmul re­formelor”, a conchis Lazea. Dar refor­mele au fost ca şi inexistente în 2007 şi probabil nu e “politically correct” să se deruleze într-un an electoral precum 2008... Şi fireşte că aşa cum refuză să-şi revizuiască ţin­tele de inflaţie (“chiar dacă proiecţia indică plasarea ratei anuale a infla­ţiei deasupra limitei superioare a in­ter­valului de variaţie asociat ţintei”), BNR nu va modifica nici datele pro­gra­mate pentru intrarea în ERM2 (2012) sau pentru adoptarea euro (2014). Ignorarea realităţii nu în­seam­nă însă că România va trece la euro în 2014, ci mai degrabă în 2017.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   inflatie

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de