x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ţambalul şi vioara n-au uitat cântecul

0
Autor: Florin Condurateanu 23 Feb 2018 - 08:13
Ţambalul şi vioara n-au uitat cântecul


Scena în timpul spectacolelor este o înlănţuire de capcane, se pot petrece necazuri din care e musai ca actorii să iasă cu replieri inspirate, ca oamenii din sală să nu simtă impasul. Uneori, peste creierul actorului se aşterne o pată albă şi memoria face fiţe, în plin spectacol protagonistul uită rolul. Cum iese din momentul stingheritor? Alteori, colegul uită textul şi ceilalţi actori trebuie să salveze ei prăpastia în curgerea piesei. Rar s-a întâmplat ca un accident de memorie să nu poată fi reparat şi să se tragă cortina. Iată câteva momente remarcabile, în care inspiraţia actorilor a scos la mal momentul “de înec”, de textul fugit din creier şi gura rămasă în secetă de replică. Marele actor Ştefan Mihăilescu Brăila era un vulcan pe scenă, el cu figura lui de funcţionar umil, “în momentul când bătea de început gongul, devenea un leu, ne remorca pe toţi”, se confesa un alt mare actor şi profesor de teatru, Florin Zamfirescu. Într-o seară nefericită, tam-nesam, Mihăilescu Brăila a uitat o bucată din text, a lungit pauzele între rostiri, dar nu şi-a amintit replicile. A ieşit deştept din momentul delicat al amneziei, a simulat că a fost enervat la culme de celelalte personaje, “m-aţi scos din minţi cu pretenţiile voastre, am început să mă bâlbâi, nici nu mai rostesc normal cuvintele”, a ţipat Mihăilescu Brăila continuând mai mult cu silabe neinteligibile, cu onomatopee, pasămite din pricina iritării. Brusc, cum a uitat, i-a şi revenit memoria şi a reluat declamarea textului, spectatorii nici nu şi-au dat seama de şchiopătarea temporară a memoriei. În şiragul de stupidităţi, Ceauşescu şi Coana Leana ordonaseră ca la televiziune cântecele străine să aibă versurile traduse în româneşte. Avea succes internaţional o melodie englezească, o cânta Aurelian Andreescu cu vocea lui de vis. Versurile au fost traduse şi scrise cu litere cât pumnul pe coli foarte mari de carton, aşezate pe podeaua studioului. Numai că, în timpul transmisiunii în direct, un cameraman a mişcat camera video cu trepied cu tot, acoperind două coli cu traducere, Andreescu n-a mai putut citi strofele traduse şi a fost obligat să improvizeze cu la-la-la. Regizorii îi făcuseră semne să schiţeze paşi de dans, ca să observe scrisul pe coli, însă Aurică nu era solistul care să se mişte, doar cânta cu glas unic. Uriaşa Ioana Radu a uitat şi ea versurile unui cântec de inimă albastră, dar a găsit soluţia, a spus: “Să lăsăm vioara şi ţambalul să plângă şi ele pe note!”. Apoi a reluat cu vocea ei gravă melodia cu strofele pe care nu le uitase.

 

Citeşte mai multe despre:   Ştefan Mihăilescu Brăila,   florin zamfirescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de