Tango de criză la Cireşica

Cu o vorbire rezumată şi concluzivă, ironic în timbru oltenesc, Mugur Isărescu, persoană calificată guvernator, face uneori minuni. Nu minunea de a egala leul cu dolarul şi nici scamatoria de a face din România o ţară prosperă. Aici doar Cel de Sus mai poate încerca ceva, şi chiar şi aşa izbânda Atotputernicului este îndoielnică. Nu, Isărescu se poate lăuda pentru copii şi posteritate că a reuşit ceva şi mai greu. Duminică seară, mai-marele Băncii Naţionale a izbutit ce n-au izbutit educaţia, şcoala, părinţii sau întâmplarea - l-a îndesat pe Traian Băsescu într-o sală de concert simfonic. Unde? Ei bine, chiar în sacralitatea marii săli a Ateneului Român.

Sigur, nu-i uşor să-l scoţi pe Băsescu de la Cireşica sau dintr-o tovărăşie cu Salam şi Guţă, proiectându-l, înspăimântat şi singur, într-o pădure de agresive viori, alămuri monstruoase şi violoncele care nu numai că arată ca nişte rinoceri, dar şi scot sunete groase de parcă te-ar înjura. Nu i-am putut urmări chipul bietului preşedinte, dar îi plâng de milă. Mi-l imaginez trăgând cu coada ochiului în dreapta şi în stânga, să vadă ce fac ăilalţi, când aplaudă şi ce mină îşi confecţionează scrobiţii de la FMI, înfrângându-şi tentaţia de a se scărpina în ureche şi de a-şi sufla nasul. Chinul dracului să fii preşedinte şi să te conformezi, ca regii, tuturor idioţeniilor.

Să mă întorc însă la lucrurile extrem de serioase, cele în care, printr-o prestaţie fermă şi bărbătească, domnul Băsescu şi-a probat cu îmbelşugare priceperile. E vorba fireşte, despre ceea ce se înscrie şi circumscrie perimetrului noţional de CRIZĂ. Ultimele lămuriri pe care ni le-a transmis generos preşedintele vin de pe ringul de dans al restaurantului Cireşica. Pentru cei care nu ştiu, această cârciumă unde se mănâncă şi mai ales se bea bine se află la Neptun, chiar dacă ea pare surată a deja uzatului Golden Blitz, local megieş Cotrocenilor. Cum de a ajuns preşedintele aşa iute să cineze şi să numere paşi de tango cu nevasta la Neptun, în ritmatele acorduri ale lui Gheorghe Gheorghiu, când încă era sub seară la Palat? Simplu, cu elicopterul. Femeie, o fi zis el, mi s-a făcut de-o ciorbă de burtă la Cireşica, hai!

Şi au şi ajuns. Nu în şase ore, ci cât ai clipi. Excursia de week-end se decontează, ca mai tot ce întreprinde pentru binele patriei preşedintele, din fondurile aferente. Adică de la noi. S-a nimerit ca în aceeaşi zi o televiziune să transmită imagini cu o băbuţă care, spitalizată, se angaja, semnând un tabel, că-şi decontează la coada lunii perioada de internare. Reţeta din sate, cu bătrânii, şi nu doar bătrânii, care-şi iau pe credit de la prăvălie pâine sau ulei, s-a generalizat. Luăm pâine pe datorie, ne internăm pe datorie, murim pe datorie, lăsând urmaşilor buclucul cheltuielilor cu popa. Şi ţara, în fond, e datoare vândută. Ei bine, ce zice preşedintele, din amvonul de la Cireşica? Criză e doar la cei cu televizor. Voi, nenorociţii de găozari (citat mai vechi, că acum era bine dispus şi nu ne-a mai porcăit), le-aţi băgat în cap oamenilor că e criză.

Are dreptate. Cel care moare de foame n-ar şti, dacă n-ar fi clămpănitorii, că moare din cauza crizei. El crede că moare că aşa a vrut Dumnezeu. Cel care moare că nu-şi mai poate lua doctorii, scumpe rău de la o vreme, şi se tratează doar cu ceaiuri n-ar şti că sistemul nostru sanitar e deja dus. Vin "tonomatele" şi-i spun. Preşedintele, care nu este doar "duplicitar", cum îl alintă confratele Răzvan Dumitrescu, ci este şi paradoxal în tot ce zice şi face, povesteşte însă - tot prin dracul ăsta de televizor - că e criză, că trebuie să fim asceţi ca spartanii şi s-o trecem cum o trece el, cu fruntea sus. Marinarul, mă rog, viteaz şi neînfricat. Trecând peste amănuntul că preşedintele îşi înmulţeşte mereu anii petrecuţi efectiv pe mare (n-au fost 12, ci vreo trei), câteva scame în ciorapul ăsta tricotat nu se leagă.

Pe vapor, domnul preşedinte avea un apartament mai mare ca ăla din Constanţa (el o declară), iar de la restaurantul de pe vas era coborât în spinare de electricianul vaporului (interviul acestuia într-un ziar) până la tămăduitorul pat. Poate că, între timp, furtuna trecea. Apologia austerităţii de la Cireşica? Miroase a nesimţire, ar zice amicul meu, profesorul. Cum să legi austeritatea babei care se internează pe credit cu austeritatea bosului care, dacă are chef să bea o palincă la Odorheiul Secuiesc dă un ordin şi elicea e deja turată?

Preşedintele a operat la el acasă, unde premierul Boc s-a înfăţişat cu căciula în mână, o remaniere-remaiere. Nu ştiu dacă era în chiloţi, pe marginea piscinei (era ora la care cică înoată). Noii miniştri, unul cu nume de buletin meteorologic, unul cu onomastică de gârlă, nu sunt cred nici mai buni, nici mai proşti, cum zice Ponta, decât ceilalţi. Ei au calitatea nu rară, ci deasă la români, de a zice da, 'ţeles, trăiţi, şefu'. Programul Băsescu-Boc rămâne neschimbat. Salarii micşorate, impozite mărite, şomaj cât cuprinde. Să fim economi pentru a ne mai împrumuta o dată. Păi, dacă suntem economi de ce să ne mai împrumutăm? În Prahova, şefii organizaţiilor PD-L dau ghiozdane şi rechizite copiilor.

Discret, fără însemne de partid. Doar mamele trebuie să semneze într-un tabel. Angajament electoral? În spatele marii şmecherii cu remanierea, partidul prezidenţial, care are deja mormane de bani puşi deoparte, a început campania electorală. Să fie aici cheia austerităţii, a impozitării nemiloase, a sărăciei care ucide şi a noului împrumut la FMI? Băsescu prepară o nouă campanie de pe ringul de dans de la Cireşica. Zâmbitor, el înfruntă "furtuna crizei". A scăpat teafăr şi de tornada primului concert simfonic.