Tanţa, portanţa, importanţa.

Tanţa-i soră-mea, băăăă! O femeie deosebită.... n-o avantajează fizicul. Dar altminteri, ce vecină de caracter! Stă la etajul şase. Merge-n vârful picioarelor dupa ora două după-amiaza, bate-n ţeavă când e cazul, mai greşeşte uneori cu maşina de cusut, are una de-aia mecanică, trebuie să dai la pedală, dar asta e! Greşeala este omenească, vorba lu' Gelu.

Tanţa. Ce-aş putea eu spune despre Tanţa? Că o iubesc? E evident! Tanţa e ca România. Pentru mine e totul! Eternă şi fascinantă. Vrea să fie mereu bine da' nu ştie ce să facă pentru asta. Dilema este zilnică, ba nu!, clipă de clipă. Îşi iubeşte vecinii pe care îi sâcâie în continuu, are o dăruire de sine nesfârşită, care o împinge până la marginea preacurviei, este o foarte-foarte-foarte bună creştină,  are un cult pentru Biserica Ortodoxă şi respectă toate rigorile acesteia, numai că o macină o invidie colosală faţă de gagicile alea mai mişto decât ea (extrem de puţine de altfel!) Tanţa trăieşte cu demnitate în sărăcie da' dacă poate să fure, bogdaproste! Tanţa e frumoasă, ce mai încoace-încolo, te excită. Am spus că nu o ajută fizicul. Am greşit! E frumoasă foc, doar că nu e îngrijită, adică nu prea iese prin lume, nu se duce şi ea la un coafor, un machiaj, o cremă de faţă, ceva. N-are şi ea un prieten. Cu bani. (Se împrumută prin vecini.) Şi ar putea să-şi găsească unul, pentru că are talent cu caru'. (Las deoparte ce am spus mai devreme, că are un relief trupesc apetisant, nu vreau să intru în detalii indecente.) Dar găteşte exceptţonal, brodează minunat, coase orice, respectă tradiţiile şi cu toate astea, uite că e singură şi a ajuns să bată în ţeavă la vecini. N-are noroc, dom'le, asta e !

Portanţa vine din franţuzeşte şi înseamnă capacitatea de a purta ceva, un lucru care poartă, care susţine, diverse alte obiecte. Sora noastră mai mare spune la fel: portant. De exemplu, un avion supersonic poate să ducă după el nu-ştiu-câte rachete sau bombe. Cică are portanţă "ics" din punctul ăsta de vedere. România are portanţă douăzeci şi două de milioane de oameni, ca să mă exprim mai clar, pe înţelesul tuturor. Ne tââââârâie aşa, de pe-o zi pe alta, ne cară-n spate cu greu, până când o mai putea, şi după aia ne aruncă pe jos, unde s-o nimeri. Îşi micşorează portanţa carevasăzică.

Importanţa ai spune că e neputinţa portanţei. Nu! Importanţa este tot o caracteristică a României. Suntem importanţi! Ca forţă de menţinere a păcii în lume, ca infractori, ca beneficiari ai unor împrumuturi, ca buni platnici, ca exemplu al reuşitei sistemului democratic, ca model al relaţiilor interetnice, ca ofertă cu reducere la vânzarea patrimoniului naţional. Suntem importanţi. Şi asta, importanţa, are legătură cu Franţa, aşa cum are Tanţa cu speranţa şi portanţa cu vacanţa şi chitanţa.