Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ţânţarul poate respira uşurat. Dinamoviştii îşi pot vedea liniştiţi de treabă în cantonamentul din Poiană după ce Borcea şi petrecăreţii au luat-o la vale. Spre Bucureşti! Dar şi mai liniştită îi poate fi existenţa Ţânţarului după ce Andone a semnat deja un contract cu ŢSKA Sofia. Din momentul în care Fălcosul şi-a luat serviciu peste Dunăre, Ţălnarul se poate considera cu mult mai titular la Dinamo decât a fost cu ceva timp în urmă, adică atunci când se mai cântau colinde prin Ştefan cel Mare. Ioan Andone, pe de altă parte, s-a abonat şi el la o porţie de relaxare. Chiar dacă n-or fi bulgăroii mai dedaţi cumsecădeniei decât megieşii de-acasă, de activitatea sa la sofioţi nu mai atârnă suspiciunile create de antecedente. Andone e primar în fotbalul bulgăresc şi în aceste condiţii n-are decât să-şi încerce şansa fără nici o apăsare.
Aşezarea lui Ioan Andone şi a lui Cornel Ţălnar în normalitatea relaţiei dintre angajat şi angajator nu înseamnă însă că s-a tras cortina peste clovneriile fotbalului. Zaiafegii din fenomen se dau în spectacol fără nici o reţinere.
Întâmplarea face ca Eugen Trică să fi trecut pe-acolo pe unde Andone, Pancu şi Florentin Petre şi-au parcat temporar cărţile de muncă. Acelaşi Eugen Trică a lucrat sub comanda lui Andone la CFR Cluj. De aceea, înainte de luarea unei decizii în privinţa lui Andone, Dimităr Borisov, patronul echipei ŢSKA Sofia, a avut o discuţie informală şi cu Trică. Nu mi s-ar fi părut nimic anormal dacă Trică s-ar fi rezumat la informaţii acoperite de competenţele sale. Dacă ar fi vorbit doar despre cât de mult îl apreciază el (sau nu) pe Andone. Numai că olteanul şi-a dat în petic, întinzând periculos de mult coarda nesimţirii. Altfel nu-mi explic cum şi-ar fi permis un jucător în activitate să jurizeze întregul efectiv al antrenorilor români şi să-i nominalizeze pe ocupanţii podiumului: Lucescu, Piţurcă, Andone. Mai mult, Trică a răspuns şi la întrebări care nu i s-au pus. Astfel, el i-a caracterizat pe Pancu şi pe Florentin Petre, jucători deja semnaţi la ŢSKA în momentul discuţiei, ca pe nişte elefanţi ai fotbalului. Jegos comportament. Urâte apucături. Şi Trică nu se află la primele derapaje de acest fel. Ceea ce mă face să-l compătimesc. Îşi aşterne de-un viitor trist. Ferească Dumnezeu de vreo întâlnire directă în care Pancu să-l ia pe Trică om la om pe tot terenul. Se va lăsa cu scor de avarie.
Repatriind tema discuţiei, observăm că şi viitorul dinamoviştilor de sub comanda lui Cornel Ţălnar se face din vorbe. Tot fără acoperire, dar pe un alt ton, vesel şi fără ranchiună. Declaraţiile care mă amuză cel mai tare îi aparţin lui Vasilică Turcu. Optimist incurabil, imun la vaccinurile unor trecute eşecuri, Turcu promite, în numele echipei, eventul. Se bazează el pe o schimbare totală de atitudine a fotbaliştilor dinamovişti. Şi, pentru a fi convingător, ne oferă şi un exemplu. Povesteşte Vasile cum Adrian Cristea a lăsat privirea în pământ atunci când s-au întâlnit ultima oară. Semn al căinţei, zice Turcu. Aş vrea să-l cred. Dar parcă-mi bat joc de toată experienţa mea. Cred mai mult în păcăleală. În marea păcăleală. Cristea, Adrian Cristea a lăsat privirea în pământ fiindcă n-avea ce să vadă la Turcu. Întâlnirea cu ce i-a fost lui mai drag pe lume îl va absolvi pe fotbalist de presupusa căinţă.
