x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ţara toată – o afacere de familie

0
Autor: Tudor Octavian 09 Mar 2011 - 19:10

În Bucureşti, rosturile publice bine plătite sunt multe şi nu ne dăm seama de fenomen, dar în judeţe, în oraşe şi târguri, ca să nu mai vorbim despre sate şi despre co­mu­ne, legea în aceste rosturi publi­ce o fac nevestele, fiii, fiicele şi ru­de­le ştabilor politici. Ad­mi­nis­tra­ţi­ile locale sunt toate afaceri de familie.

În plan local, lumea nici nu mai numeşte funcţia, ci rudenia. Impozitele nu se plătesc la Fisc, ci „la nevasta lu’ cutare”, „la doamna prefect” sau „la fiica lu’ dom’ preşedinte”. Adevărata hartă administrativă a României e aceea a acoperirii funcţiilor publice cu clanuri. În multe locuri, în orăşele şi în comune, trimiterile sunt la clanuri, la „naşu’ lu’ primaru’”, la „finu’ şefului de post”, la „ginerele lu’ doamna directoare”. Bercea Mondialul, care tocmai şi-a spintecat un nepot nu va fi judecat ca oricare alt inculpat pentru crimă, ci ca „finu’ lu’ nea Mircea prezidenţialu’”, ca neam cu „Stolojan liberalu’” şi „Huzu tribunalu’”. Şi dacă ar fi vorba doar de familii, dar în ecuaţie mai intră cumnaţii, prietenii, verii, cuscrii, clanurile colegilor cu rang mai mic în partid. O piramidă a relaţiilor de clanuri are o bază foarte largă.

Factorul-cheie rămâne însă peste tot nevasta. Şefii cad şi se ridică, îşi pierd puterea, se mută în alt partid, nevestele lor însă îşi păstrează locul. Nevestele ştabilor fac diferenţa dintre putere şi norod. Căderile şefilor, câte sunt, se întâmplă tot în perimetrul Pute­rii. Poziţia în judeţ sau în oraş a nevestelor garantează nivelul până unde se pot produce căderile. Dacă se schimbă şefa de la Poştă sau de la biblioteca judeţeană, noua nevastă în funcţie n-o dă afară pe cea veche. O trece pe o şefie mai mică. Aici e şmecheria: e rotaţie, nu cădere. E o reaşezare în sistem, nu alungare din sistem.

O altă instituţie subterană, de care ţin cont chiar şi nevestele, este aceea a secretarelor, consilierelor şi amantelor. Altfel spus, a persoanelor despre care se ştie că sunt protejate de cei mari.

Multe piramide locale, dacă nu chiar toate, au vârful la Bucureşti. Deşi apele la Bucureşti se mai tulbură, la judeţe structurile rezistă. Nu contează cât de bine  plătite sunt funcţiile ocupate de clan, important e ca judeţul sau oraşul să rămână o afacere de familie. Ca România să rămână o afacere de familie.

Istoria, spunea un politicin cu neamurile băgate peste tot, de la judeţ până-n guvern, e plină de familii conducătoare. Istoria însă e de mai multe feluri, iar capitolul despre imperii nu-i totuna cu sta­tul de plată al primăriei.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de