x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Ţărănoia”, psihopatia demiurgului politic

0
Autor: Nicolae R Dărămuş 10 Mar 2012 - 21:00
„Ţărănoia”, psihopatia demiurgului politic


Panza freatica din statiunea Poiana Brasov este nepotabila de ani de zile. Vilele, pensiunile si hotelurile dotate cu fose septice si-au imprastiat scursorile in pamantul de sub cetini, si izvoarele ofera salbaticiunilor si turistului nitrati quantum satis. Ceva mai informat decat patrupedele, acesta poarta in portbagajul ATV-ului apa plata la pet si, fericit de ocazie, opreste motorul spre a fotografia ursii gunoieri scormonind pubelele si vetrele de foc cu iz de mititei. Nu departe, pe vestita vale a Prahovei, alti ursi ofera spectacol foamei in patru sezoane. Mosmartinii nu mai hiberneaza, caci gunoaiele dezvoltarii sunt durabile si, cum padurile nu mai sunt ce-au fost, hrana si barlogul sunt greu de gasit. Fiindca insa nu-si cunosc lungul nasului, pot fi periculosi si vor trebui totusi ucisi.

Dovada ca aici nici odihna nu mai e ca pe vremuri, inghesuite de 'investitii', vechile case de odihna poarta pe usi tablite pe care scrie 'de vanzare'. Pe sosele, circulatia e bara la bara, tot in patru sezoane. Asemenea unui balaur cu noi capete negre, asfaltul se strecoara printre molizi, peste piscuri si pasuni, tot mai sus, purtand cu el pubela progresului in care oamenii muncii vin sa-si incarce bateriile. Hotelierii se plang, ca asa se cuvine dinaintea oricarui reporter, dar stiu bine ca nesfarsitele cohorte de pelbei 'cu posibilitati' le vor asigura prosperitatea: vara – pantofarii cu gratarul si volanul in brate, ATV-istii si off-road-erii, iarna – schiorii, snob-snow-mobilistii sositi in gipane.

Forfota entuziasta, zgomotoasa, colorata si molipsitoare e supremul argument ca, irevocabil, in Romania capitalismul a invins totul: 'Fiinte vii, lucruri neinsufletite, sesuri si munti si ape' (Ionel Pop, O palma de rau). Victoriile sale sub flamura democratiei starnesc mereu alte si alte pofte. 'Borduriadele' au imbracat chipuri noi si Carpatii au devenit frontul resemnat pe care demiurgii banului – politicienii si dezvoltatorii – isi duc razboiul personal cu lucrarea Celui de Sus, natura: partii de schi, parcari, hoteluri de lux, hidrocentrale private. O crima progresista, savarsita, ca toate crimele onorabile, in numele celor multi si spre folosul buzunarelor celor putini.

Am urcat in vara in Rarau, un munte pe care l-am cam evitat, stiind din alte dati ca e un 'bulevard' populat. Turistii de o zi, dornici sa escaladeze Pietrele Doamnei, cetele de cheflii poticniti in motel si cei cativa cataratori intalniti de fiecare data imi parusera mereu prea multi, mie care ma simt de prisos ori de cate ori pasesc tacut si discret in sanctuarele verzi. Aveam sa constat insa ca toate astea urmau sa imi alimenteze, de acum incolo, nostalgia: pornit din Pojorata, un drum nou si proaspat asfaltat, ajunsese sub varf. Mana unui prostan cu frunte ingusta trecuse cu unghia neagra peste munte si, asemnea lui Stalin – care tot asa hotarase traseul vestitului 'canal' criminal –, el marcase prin codri parcursul investitiei menite sa verse banii publici in conturile unei firme clientelare, furnizoare de comision.

Plebeii parcursesera deja asfaltul cald si sute de automobile m-au intampinat pe culme, inghesuite pe sub molizi. Printre vetre de foc, fumuri si gratare cu fleici, manuite de alte fleici, umblatoare, tablitele stinghere cu 'Arie protejata. Focul interzis' vibrau in ritmul manelelor din difuzoare.

La mijlocul lui noiembrie 2011, Gheorghe a’ lu’ Flutur din Botosana, presedintele CJ Suceava, a taiat panglica noii sosele. Rostirile sale mandre despre rentabila nazarire, completate prin osanalele primarului din Pojorata, au confirmat spusa lui Gan­dhi despre pericolul demo­cra­tiei: 'In probleme de constiinta, legea majoritatii nu are ce cauta'. Drept care, voievodul judetean a rostit: 'Este cel mai pitoresc drum din judetul Suceava si vreau sa le multu­mesc constructorilor pentru modul in care au lucrat. Practic, acum punem in valoare Masivul Rarau (...) Din punctul meu de vedere, autoritatile locale din Pojorata si Campulung Moldovenesc sunt cele mai avantajate si fericite pentru ca pot sa-si puna in valoare frumusetile platoului masivului Rarau (...) Si cred ca putem sa ne gandim la un proiect intitulat «Poiana Bucovinei», asa cum exista Poiana Brasov, avand in vedere ca am deschis aceasta zona cu un potential turistic urias'.

Vechiul drum asfaltat, pornit spre culme din Campulung, ar fi trebuit doar reparat. Lucrare mult prea ieftina pentru firma clientelara. Primarul comunei a multumit din inima presedintelui si , la fel de original, l-a completat, aratand prostimii alt mare bine: 'Cresterea numarului de masini care parcurg acest traseu, in week-end-uri, la aproximativ 250'. La asemenea precizie a dat glas si inginerul din demiurgul judetean, care si-a informat oile electorale ca investitia a insemnat 'constructia a patru poduri, 39 de podete, a peste 2,1 kilometri de ziduri de sprijin', toate in munte.

Unde, a mai subliniat el cu satisfactie, 'in timpul lucrarilor a fost dislocata o cantitate de 450.000 de metri cubi de pamant'. Caci trebuie recunoscut: nu e putin lucru sa ai pe mana niste drujbe, TAF-uri, excavatoare, pichamere si buldozere cu care sa disloci Terra.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de