x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tăriceanu band şi ziua pămăntului

0
Autor: Adrian Năstase 11 Iul 2007 - 00:00
Tăriceanu band şi ziua pămăntului


Dacă vreţi, acesta e un răspuns concret la intrebarea "ce se petrece intr-o ţară atunci cănd cei care conduc nu fac altceva decăt să se bată intre ei?". In loc să ne ocupăm de scandaluri şi acţiuni populiste, ar trebui să inţelegem că in condiţiile incălzirii globale va fi nevoie, şi in Romănia, de proiecte ambiţioase de infrastructură pentru irigaţii. Din păcate, am slabe speranţe pentru viitor. Aceste acţiuni sunt dificile, de durată şi nu aduc imagine aşa cum poate aduce refacerea heirupistă a unui pod, de pildă.

Dacă vreţi, acesta e un răspuns concret la intrebarea "ce se petrece intr-o ţară atunci cănd cei care conduc nu fac altceva decăt să se bată intre ei?". In loc să ne ocupăm de scandaluri şi acţiuni populiste, ar trebui să inţelegem că in condiţiile incălzirii globale va fi nevoie, şi in Romănia, de proiecte ambiţioase de infrastructură pentru irigaţii. Din păcate, am slabe speranţe pentru viitor. Aceste acţiuni sunt dificile, de durată şi nu aduc imagine aşa cum poate aduce refacerea heirupistă a unui pod, de pildă.

Perspectiva incălzirii globale mobilizează din ce in ce mai mulţi oameni, iar fiecare dintre ei incearcă să facă ceva cu mijloacele pe care le are la indemănă. Deunăzi, de pildă, muzicienii au pus la cale un concert global. Mi se pare firesc. Asta e acţiunea specifică muzicianului. Dar, privind la ştirile de la televizor, nu pot să nu mă intreb care e acţiunea specifică politicianului, mai ales a celui aflat la putere, politicianul care administrează bugete, teritorii, prezentul şi vitorul? Răspunsul e simplu şi trist in Romănia: cănd muzicienii căntă, guvernanţii se mulţumesc, cel mult, să aplaude.

Deşi tocmai ei sunt aceia care chiar au mijloace să facă ceva impotriva unor fenomene ce riscă să aibă consecinţe dintre cele mai serioase asupra vieţii noastre.

Să fiu concret. Seceta ţine prima pagină a ziarelor. Premierul cere măsuri şi spune că nu poate rezolva intr-o vară ce nu s-a făcut in şaptesprezece ani. Adevărul e altul: actuala guvernare a abandonat proiectele de irigaţii şi imbunătăţiri funciare lansate inainte de tsunamiul din 2004 (vă aduceţi aminte, desigur, decembrie 2004, Indonezia...) şi a lăsat in paragină rezultatele obţinute pănă atunci.

In anul 2000, suprafaţa irigată era de 216 000 ha. In anul 2004 ajunsese la 1,5 milioane ha. In anul 2007, suprafaţa contractată pentru irigaţii a fost de numai 330.000 de ha. Cu alte cuvinte, ne-am intors cu şapte ani in urmă.

Această dramă a fost posibilă pentru că staţiile de pompare, de punere sub presiune şi staţiile de repompare au fost, in mare parte, părăsite, lăsănd frău liber furturilor şi deteriorărilor. In plus, nu au fost demarate proiecte noi. In ultimii trei ani, indiferent de ministru, Ministerul Agriculturii a integrat Romănia in Europa doar pe hărtie cu antet.

Se mai poate face ceva? Sigur. Astăzi, mult mai mult decăt pe vremea guvernului condus de mine, pentru că acum pot fi folosite şi fonduri europene, inexistente pe atunci. Dar pentru asta trebuie să-i pese cuiva de agricultură. In 2003, de pildă, au fost achiziţionate instalaţii de irigat pentru 800.000 de hectare, de două ori şi jumătate mai mult ca in anul 2000. Ce s-a ales din ele? Uitaţi-vă mai sus, la cifra care arată căt s-a irigat anul acesta. Mai puţin de jumătate din căt am reuşit să asigurăm atunci doar intr-un an. De ele s-a ales praful.

Cred, in continuare, că trebuie continuat proiectul canalului Siret - Dunăre, proiect ce ar putea impiedica deşertificarea Bărăganului. Mai cred că trebuie irigate culturile incă din primăvară, de la inceput, atunci cănd costurile energetice sunt mai mici şi cantitatea de apă disponibilă e mai mare. Cred că trebuie pus in aplicare, cu adevărat, ordinul ministrului Agriculturii din perioada guvernării PSD, care interzice arderea miriştilor, procedeu care duce la evaporarea apei din sol şi creează, iată, şi riscuri mari de accident. Cred că se poate şi astăzi ce s-a putut intre 2001 şi 2004, cănd a fost combătută eroziunea solului pe o suprafaţă de 2,2 milioane ha şi s-au aplicat udări pe o suprafaţă de cinci ori mai mare ca in perioadele anterioare.

Spunănd toate astea nu vreau notă mare, nu vreau nici să pun la colţ guvernul Tăriceanu. Vreau să spun că am pierdut din punctul de vedere al agriculturii şi al combaterii secetei aproape şapte ani. Cei trei de acum au anulat multe din efectele pozitive produse in cei patru dinainte.

Dacă vreţi, acesta e un răspuns concret la intrebarea "ce se petrece intr-o ţară atunci cănd cei care conduc nu fac altceva decăt să se bată intre ei?". In loc să ne ocupăm de scandaluri şi acţiuni populiste, ar trebui să inţelegem că in condiţiile incălzirii globale va fi nevoie, şi in Romănia, de proiecte ambiţioase de infrastructură pentru irigaţii.

Din păcate, am slabe speranţe pentru viitor. Aceste acţiuni sunt dificile, de durată şi nu aduc imagine aşa cum poate aduce refacerea heirupistă a unui pod, de pildă. Mai curănd mă aştept ca anul viitor, de Ziua Pămăntului, miniştrii să formeze o trupă de hip-hop şi să se cănte intre ei.

Partitura va fi scrisă poate, şi atunci, tot de Viorel Hrebenciuc...

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de