Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Până mai ieri, toată lumea vorbea despre Tăriceanu. Toate ziarele scriau despre Tăriceanu. Premierul Tăriceanu zicea, preşedintele PNL făcea şi dregea, România începea şi se termina cu Tăriceanu. Şi cu toate că aveam şi un Băsescu, acesta era ocupat mai mult cu Tăriceanu decât cu ţara.
Iar dintr-odată Tăriceanu a dispărut. Nimeni nu-i mai pomeneşte numele, nu mai e invitat la emisiuni de nici un fel, nu mai este vrednic nici să i se ceară socoteală pentru felul în care a guvernat. Cât despre Băsescu, lumea vorbeşte că s-ar fi exprimat cam aşa: Tăriceanu, Tăriceanu... Unde am mai auzit noi numele ăsta?!! Hă, hă, hă, e negustoraşul ăla care vinde cauciucuri la şosea, nu?
După ce Crin Antonescu i-a făcut-o lui Tăriceanu cam în acelaşi chip în care şi Tăriceanu i-a făcut-o lui Băsescu, fostul prim-ministru nu mai e nici măcar un "fost". Pentru media, subiectul Tăriceanu nu-i inoportun, nu-i nici de prost-gust, nu e deloc. Nu e pomenit nici între subiectele reci, care la o adică pot fi reîncălzite. Pur şi simplu fuse şi se duse ca o cometă care înseamnă ceva cât timp se apropie de Pământ, iar după ce începe să se depărteze interesul pentru ea se diminuează proporţional cu pătratul distanţei. Ziua care trece ridică la pătrat distanţa dintre oricine, dintre orice şi Tăriceanu.
Poate că Tăriceanu a făcut şi nişte lucruri bune. Ce folos însă dacă face parte din categoria oamenilor sortiţi celui mai drastic fel de uitare, uitarea instantanee. Nu doar lucrările sale bune nu mai sunt pomenite, dar nici cele detestabile, cum ar fi întoarcerea armelor contra omului care l-a făcut prim-ministru. Indiferent de numele pe care l-au dat politicienii faliei profund păguboase dintre premier şi preşedinte, atât de urâtă şi de neproductivă, pentru români ea s-a chemat Tăriceanu, şi nu Băsescu.
Într-un fel, alianţa PD-L-PSD e tot o guvernare de tip Tăriceanu. N-ar fi exclus ca Geoană şi Băsescu să-şi comunice curând prin bileţele oficiale şi conferinţe de presă care pe care. În ce mă priveşte, Geoană îmi pare tot un Tăriceanu, care se adună ca să se despartă. Ca în vasele comunicante, Geoană a umplut imediat locul lăsat gol de Tăriceanu. Şi fiindcă lichidul ia forma vasului în care-i turnat, Geoană a început să semene în tot mai multe privinţe cu Tăriceanu. Aş îndrăzni să conchid că, fiind prea mulţi doi de Tăriceanu, noul Tăriceanu l-a scos complet din cărţi pe cel vechi. O fi bine? O fi rău?
Răspunsul la întrebări mi l-a dat un coleg, când m-am mirat de accentuata absenţă din treburile publice a domnului Tăriceanu. Ştii ceva, mi-a zis colegul, n-ai vrea să vorbim despre Ciorbea?
