Tătăruşanu a ţinut-o pe Steaua în victorie şi pe proşti la respect

Linistea de duh a duminicilor nu poate subordona nici macar din intamplare fotbalul. Vasluiul si Steaua, la Ploiesti si la Mioveni, au tras cu dintii pentru a ramane in aceeasi lungime fata de lider. Si drept e ca le-a fost greu. Foarte greu. Chiar aproape de chinuiala. Dar, dupa niste strangeri care au creat crampe musculare, Vasluiul si Steaua au reusit victorii la limita in fata nu a unor adversari care, altfel, in conformitate cu pozitiile subalterne din clasament, n-ar fi trebuit sa dezvolte atata obraznicie in joc. Incrancenarea nu a lipsit din cele doua episoade ale etapei.

Dar ea nu a avut darul de a potenta in vreun fel spectacolul fotbalistic. Nici n-ai de unde cere atata risipa de calitate. A fost vorba doar de zgarietura inversunata a mediocritatii, pragmatismul drumului spre victorie nimicind orice idee de spectacol. Salvarea din plictis a celor care au suportat sa fie martori ai respectivelor evenimente a fost cauzata, doar pe alocuri, de anumite ispravi individuale ale cramponatilor. Dar tot pe-acolo, prin zona de ras si voie buna, au mai esuat, fara nici o intentie, interventiile savante ale marginalilor inscrisi la cuvant in uvertura celor doua recitaluri. Doctii fotbalului stiau precis ceea ce o sa se intample la Ploiesti sau la Mioveni si, chiar daca niciuna dintre prevestiri nu s-a adeverit, tot ei au dreptate. Fiindca niciodata nu or sa afle pe ce lume traiesc. Ei sufera de o boala care nu produce nevralgii.

Numele lui Ciprian Tatarusanu a frecventat asiduu analizele tuturor anusistilor care frecventeaza tocsoaiele fotbalistcoide. Toti aceia, convinsi deja de faptul ca Ciprian Tatarusanu este un gafeur de bogatie folclorica, au actionat intr-o impresionanta uniune de cuget si simtiri. Verdictul unanimitatii de gloata era clar. Tatarusanu trebuia scos din poarta Stelei. Spuneau ei ca a fost suficient faptul ca Victor Piturca si-a riscat cariera folosindu-l pe Ci­prian in meciul nationalei cu Uruguay. Gata! Ilie Stan trebuia sa-l lase in rezerva pe Tata­ru­sanu chiar daca patronul Gigione se rasucise intre timp. Am urmarit o emisiune care a precedat meciul de la Mioveni.

Cristi Munteanu, adica Babicu, adica fost faptas greu incercat de toate intamplarile portariei in fotbal, dialoga cu doi ziaristi care s-ar fi accidentat si fara adversar, pe covorasul din baie. Munteanu sus­tinea, cu argumentele mese­ria­sului, ca Tataru­sanu trebuie sa fie titular. Tre­ba­laii sofisticati ai palavrei, nu si nu! Chistocanii erau categorici. Ziceau ei ca pentru binele lui Tatarusanu, pentru binele Stelei si al fotbalului, pentru binele natiei si un viitor mai luminos al planetei, Tatarusanu trebuie trecut in rezerva. Nu mai lungim povestea. Nu mai aduc in discutie alte argumente si nu mai trec in revista plutoanele de inrobiti ai aceluiasi cliseu. Ii anunt doar pe silitorii prostiei ca fara Tatarusanu Steaua nu ar fi ramas in victorie la Mioveni.

Vasluiul s-a scos la Ploiesti dupa ce a fost condusa cu 1-0. Normal si pe joc. Dar evolutia scorului l-a lucrat la nervi pe prietenul Adrian Porumboiu, un coleric fara cusur. Patronul Vasluiului l-a gratulat pe Ion Craciunescu, pe motiv de Hateganu, cu un discurs bine inosat in calificative. Care de care mai prietenesti. Dupa meci, parte din argumentatia lui Adrian Porumboiu aveau deja termen de garantie expirat. Dar vorbele au ramas si vor face cariera in media. Cu toate acestea astept impacarea celor doi. Fiindca o noua cearta n-ar avea farmec daca protagonistii n-ar porni in conflict din postura gemenilor.