x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Taxiul şi Apocalipsa

Taxiul şi Apocalipsa

de Maria Timuc    |    03 Noi 2010   •   00:00

În urmă cu vreo doi ani era o discuţie publică aprinsă legată de apocalipsă, de numărul fiarei, de cipurile de pe buletinele de identitate, dar şi de sfârşitul calendarului mayaş la 20.12.2012. Am fost la o petrecere într-o seară şi am comandat la plecare un taxi. Toată lumea a rămas "lemn" la propriu în clipa în care vocea de la celălalt capăt al firului a spus că urma să vină taxiul cu numărul "666"!

Momentul de şoc, care a lăsat pe toată lumea cu ochii în aer şi cu faţa prelungă, mai ales că se discutase în seara aceea despre "previziunile publice" legate de apocalipsă, a fost depăşit cu glume rostite cu jumătate de gură. O stare de teamă nedeclarată plutea în aer... O simţeam şi eu adânc, mai ales că mi-a răsărit în minte întrebarea: "Dacă nimic nu-i întâmplător, atunci ce semnificaţie ar putea avea un taxi cu numărul fiarei, care apare... când toată lumea conversează copios despre apocalipsă şi despre iminenta ei producere în anul 2012?". Mărturi­sesc că am urcat în taxi cu inima cât un purice. Până atunci habar nu aveam că aş putea simţi o asemenea teamă doar mergând cu un taxi care purta numărul "apocaliptic".

Încetul cu încetul am legat o conversaţie cu şoferul, al cărui chip aproape angelic contrasta grozav cu numărul maşinii sale. "De ce aţi luat tocmai numărul acesta", l-am întrebat cât se poate de serios? "A, am fost înainte la firmă, dar m-am întors acum câteva luni şi numărul ăsta era singurul disponibil, fiindcă nu-l voia nimeni", mi-a explicat băiatul liniştit. "La început mi-a fost şi mie frică de el, dar acum m-am obişnuit. Să ştiţi că am ceva probleme din cauza asta. Mă duc la comandă şi oamenii nu mai vor să meargă cu mine când văd numărul", a adăugat băiatul!

Ştiind că răspunsurile pe care le căutăm sunt lângă noi, îmi era clar că taximetristul care purta numărul  fiarei pe maşină aducea cu el un răspuns. Iar răspunsul părea să fie cât se poate de limpede: "Nu apocalipsa în sine este pro­blema, cât frica voastră de ea. Dacă simpla apariţie a numărului trezeşte atâta teamă, atunci cu ce fel de teamă avem de-a face în subconştientul colectiv?" Căci despre asta-i vorba: când mulţimile dezbat o problemă, anumite trăiri din inconştient apar la suprafaţă pentru a fi vindecate...

Mi-am petrecut următoarele zile după această întâlnire corectând în mintea proprie informaţiile pe care le primisem de-a lungul timpului despre venirea iminentă a sfârşitului lumii. Când mă gândeam la informaţiile venite de la oamenii de ştiinţă, care spuneau că ne va lovi un asteroid, că planeta se va răci sau, dimpotrivă, că se va încălzi, că soarele va exploda sau că polii se vor schimba, gândeam că universul nu-i o stană de piatră. Pământul are un statut de fiinţă vie şi, până la urmă, se echilibrează prin diferite procese, la fel cum fiinţele umane se echilibrează prin diferite probleme şi întâmplări de viaţă.

Dacă mă gândeam la previziunile venite din sfera ezotericului, la calendarul mayaş, care se sfârşeşte în anul 2012, la prezicerile indienilor hopi sau ale unor iniţiaţi, îmi corectam starea de teamă amintindu-mi că Nostradamus a făcut previziuni pentru lume până prin anii 3400... Un alt mare iniţiat, Yogananda, preocupat de sfârşitul lumii doar... pentru a potoli frica oamenilor de atunci (prin anii '40), cărora li se pre­zicea - ca şi nouă acum - sfârşitul lumii, a spus că lumea va dura cu siguranţă cu mult peste 3 mii de ani.

Aşadar, ceea ce avem de corectat în legătură cu iminenta apocalipsă din anul 2012 pare a fi mintea noastră, înainte de toate. În loc să credem în sfârşitul lumii, putem alege să credem în viaţă şi-n lucrurile frumoase care ne înconjoară. Să credem mai mult în ce ne-a spus Iisus, decât în ceea ce ne spun uneori simţurile, emoţiile sau evenimentele vieţii, căci acestea din urmă pot fi adesea creaţii ale minţii, care ne îndeamnă să-i dăm răului putere prin credinţă. Lumea va merge mai departe graţie oamenilor care vor înţelege ce i-a spus Iisus unui apostol: "Prea puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit şi de ce ţi-a fost teamă să mergi pe valuri?". Noi putem merge pe valurile vieţii, şi viaţa ne poate duce înainte, atâta vreme cât credem că putem, nu ne îndoim şi nu ne temem!

Citiţi şi editorialul Mariei Timuc din Jurnalul de duminică:
"Va afecta criza relaţiile noastre de dragoste?"

×
Subiecte în articol: editorial