x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Telefonul

0
Autor: Marius Tucă 14 Oct 2004 - 00:00

E unul care ma suna in fiecare dimineata. Ma ia din asternut, de la prima ora. E politicos, e atent sa nu ma supere, are maniera chiar. Dar cu toate astea, eu abia trezit fiind, e enervant. Cred ca m-as simti mai in largul meu daca m-ar lua cu: "Ce faci, ba, nici pana la ora asta nu te-ai dat jos din pat?".

Dar nu, el e numai lapte si miere: "Buna dimineata, domnule Tuca, ce mai faceti, ma bucur sa va aud (te bucuri pe dracu! - nota mea), va doresc o zi buna, bla-bla-bla". In definitiv, nu m-ar deranja nici asta, la cati nebuni ma suna in fiecare zi nu mai conteaza unul in plus! Ce ma deranjeaza este ca el crede ca eu asteptam telefonul lui, eram innebunit, pentru ca el sa ma roage ceva. Ca eu ma trezisem nu pentru ca as fi avut treaba, nu pentru ca trebuia sa ma trezesc oricum, ci pentru ca trebuia sa ma sune el. Si chiar vorbeste cu aerul ca telefonul lui pentru mine era ceva asteptat si ca, iata, nu mi-a inselat asteptarile. Trec peste faptul ca traieste cu aceeasi impresie si dupa ce a sunat de patru-cinci ori, chiar daca asta ar trebui sa-i dea de gandit in ceea ce priveste asteptarea mea, trec si peste faptul ca isi da seama ca nu i-am cunoscut vocea si l-am intrebat cine e. In cele din urma pot sa trec peste orice, dar nu pot sa trec peste faptul ca e pentru prima data cand ma suna in viata mea. Sigur, el poate sa spuna ca n-are importanta, sa invoce semnele, cerul si chiar divinitatea. Cert este ca eu n-asteptam telefonul sau, fie si numai pentru ca ma sunase pentru prima data. In plus, ma cauta pentru ca avea nevoie de mine. Dar nu stia cum as putea sa-l ajut, pentru ca nu stia ce vrea. Ma suna sa vada ce ar putea sa obtina de la mine. Mi-l imaginam in timp ce vorbeam cu el, ca asta face in fiecare zi, de dimineata pana seara, sunand fel si fel de oameni mai mult sau mai putin cunoscuti, mai mult sau mai putin ocupati.

Cu prima ocazie cand o sa mai sune o sa-i raspund: "Vai, ce surpriza, chiar ma gandeam la dumneavoastra si ma intrebam cand o sa mai sunati. Pesemne ca cineva mi-a auzit gandul si iata-ne acum vorbind la telefon. Ma bucur nespus ca m-ati sunat si voiam sa te bag…".
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de