x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Teme de discuţie cu FMI şi Comisia

0
Autor: Daniel Daianu 08 Feb 2011 - 19:44

Nu intru într-o analiză a problemelor bu­getului în anii ce vin. Fac însă re­fe­rire la aspecte care, în opinia mea, me­rită să facă parte din dialogul cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Eu­ropeană.

Deşi sectorul public nu mai este do­minant în economie, privatizarea poate fi calea de a curma ineficienţa şi căpuşarea unor întreprinderi de stat. A fost notorie starea financiară pre­cară de la Petrom şi Sidex. Odată privatizate, ele au încetat să mai dre­neze banul public. Dar cum se face privatizarea contează enorm; interesele cetăţeanului trebuie să fie protejate prin condiţiile de privatizare (de pildă, dintotdeauna am avut rezerve faţă de termenii privatizării Petrom). Ministrul Anca Boagiu a vorbit despre „jaful” din unele întreprinderi de stat. Este oare privatizarea singura cale pentru a stopa hoţia consta­ta­tă? În acelaşi timp, a gândi că prin vinderea de participaţii acope­rim găuri la buget este o judecată simplistă, ce nu rezolvă problema con­so­li­dării fiscale în mod durabil.

Consider că este neînţelept să se piardă controlul asupra unor întreprinderi cu rol strategic – precum Romgaz, Transgaz etc. România a privatizat în domeniul utilităţilor distribuţiile (care sunt foarte profitabile) şi ne mirăm acum că întreprinderi din sectorul public nu aduc la buget bani ca în alte ţări sau că se abuzează copios de poziţii dominante pe piaţă de către operatori privaţi. Când şeful Oficiului Concurenţei ajunge să afirme că „hoţul neprins este negustor cinstit” trebuie că nu sunt multe în regulă în economie.

FMI şi Comisia se cuvine să sfă­tuiască autorităţile noastre în ma­terie de legislaţie anti­trust (monopol). Şi preţurile de transfer practicate de grupuri internaţionale, ca optimizare fiscală, merită atenţie întrucât pot re­prezenta transfer ilegal de venit im­po­zabil. Acesta este cadrul în care tre­buie să plasăm şi solicitarea (se pare că a FMI) de „liberalizare” a pre­ţurilor la gaz. Alocarea eficientă a resurselor de­pinde de preţuri relative care trebuie să exprime costuri de oportunitate. Şi în România preţul in­tern la gaz este diferit de cotaţii in­ter­­na­ţio­na­le. Dar chestiunea este dacă dereglementarea preţurilor este bine să se facă imediat, în condiţiile ten­siunilor de pe pieţele in­ter­na­ţio­nale la pro­dusele de bază, la alimente şi car­bu­ranţi (având în vedere con­se­cinţele, în lanţ, inclusiv asupra in­fla­ţiei) şi, nu mai puţin important, dacă avem de-a face cu o piaţă a energiei concurenţială (care nu este, în opinia mea). Încă ceva: o dereglementare imediată ar putea avea un efect similar creşterii TVA în 2010; prin efectul de depreciere (prin inflaţie) a va­lorii unor active, care ar micşora consumul şi ar anula creşterea economi­că în acest an, fie ea cât de mică.

Privind înfiinţarea celor două companii în domeniul energiei, argumentul că ele ar eroda concurenţa este firav. Piaţa este acum dominată de grupuri internaţionale. Şi mai trebuie spus că această piaţă nu este una a bomboanelor. Nici nu este firesc ca cel ce administrează un fond de in­vestiţii (Fondul Proprietatea) să dic­teze politica economică a statului. Spunând aceasta nu ignor împle­ti­rea obiectivelor de interes naţional cu nevoia de coordonare la nivelul UE, cu ce înseamnă reguli de func­ţio­nare a Uniunii; şi nici cu protecţia intereselor acţionarilor minoritari.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de