x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Temerile lui Octavian Paler şi (in)certitudinile României

0
Autor: Serban Cionoff 15 Dec 2009 - 00:00
Şerban Cionoff

Dincolo de feluritele speculaţii, care se fac şi se vor mai face, rămâne, în afara oricărei îndoieli, un fapt: 5. 275 808 români, trăitori înlăuntrul şi (mai ales) în afara hotarelor ţării, se regăsesc şi se exprimă  în şi prin Traian Băsescu ! Pentru ei, proaspătul reales (chiar şi fără... un congres!) reprezintă idealul uman. Este "supra-omul de masă" (sintagma îi aparţine lui Umberto Eco). O masă al cărei vot, democratic exprimat, ne somează să alegem între două alternative, la fel de dureroase. Aşadar, ori îi dăm dreptate lui Silviu Brucan, cel care îi decretase pe români ca fiind un "stupid people", care are nevoie de 20 de ani ca să se trezească, ori răspundem la dureroasa întrebare a lui Octavian Paler: "noi, românii, suntem un popor sau o populaţie?" Şi, cum acest sfârşit de an, 2009, este sorocul profeţiei brucaniene, mă tem că "Oracolul din Dămăroaia" nu a fost chiar nebun de legat atunci cînd a spus ce a spus!

În schimb, atunci când vorbim despre dilema lui Octavian Paler, trebuie să ne întoarcem la ediţia din 11 aprilie 2007 a emisiunii "Sinteza zilei". Întrebat de Ion Cristoiu: "Cum ar arăta un guvern cu Boc - prim ministru şi cu Traian Băsescu- preşedinte?", autorul "Apărării lui Galilei" a răspuns : "Sper să nu apuc să văd această comedie grotescă". La 7 mai 2007, Octavian Paler se stingea. Ultimul său editorial - "Un pericol ignorat"-, apărut în 8 mai 2007, devenea un adevărat testament, care, recitit, în aceste zile încrâncenate, dobândeşte o dureroasă actualitate.

" Exprim aici - scria Octavian Paler- nu o certitudine, ci o teamă. Ne aşteaptă surprize urâte?", după care, reluând remarca lui Julien Green- " Nimic nu-i mai dureros decât o dictatură. Toată lumea în uniformă şi în cadenţă!"-, ajungea la această constatare: "Democraţia" dubioasă de azi (cu autoritatea tuturor instituţiilor compromisă!) nu e deloc plicticoasă. Produce scandaluri zilnic şi, uneori, chiar de mai multe ori pe zi, cu ajutorul televiziunilor, interesate doar de rating." Şi, mai departe: "În schimb, despre ce solidaritate mai putem vorbi? Despre ce ideal comun? Despre ce aşteptare a tuturor?"

Radiografia morală a societăţii româneşti este pe cât de necruţătoare pe atât de dreaptă. "Am văzut bătrâni ofiliţi de mizerie, înghesuindu-se să -l "atingă" pe Băsescu. Ce-i făcea să fie atât de sensibili la demagogie? Să fie la noi lehamitea atât de aproape de nevoia de mesianism?" Vi se par, aceste imagini, decupate din filmul zilei, decembrie 2009? Vă înşelaţi amarnic; sunt datate: 7 mai 2007!

"Am văzut- îşi continuă Octavian Paler discursul -tineri pentru care a fi cineva "cool" ţine loc de ideal naţional. Şi cum să-mi explic uşurinţa cu care flecărim pe teme grave? Oare nu ne putem ridica nici în momentele de cumpănă deasupra  defectului de a nu lua aproape nimic în serios?  Chiar nu ne dăm seama ce poate ieşi din "războiul civil psihologic" care sfâşie azi România?" Când au fost scrise toate acestea? În anul 2009? Nicidecum, în anul 2007!
"Dar noi- se mai întreabă Octavian Paler -  care susţinem că am vrea să trăim într-o Românie normală, ce scuză avem?" Nu sunt nici eu deloc încântat de cum arată actualul Parlament, care include, pe lângă oameni onorabili, nu puţine nulităţi şi persoane bănuite de corupţie sau disponibile. E aiuritor, totuşi, să-l auzi pe pedelistul Radu Berceanu făcând insistent la televizor,pentru a-i trage o limbă lui Băsescu, teoria că "nu orice majoritate are dreptate", ce autoritate mai au legile votate de Parlament?" Vi se par, aceste propoziţii, ca proaspăt ieşite de sub teascurile tiparniţei? Nu !, ele au fost scrise acum mai mult de doi ani...  De ce au, după numai doi ani, prin votul celor  peste 5 milioane de români, din România şi din diaspora, o cutremurătoare actualitate, aceasta e întrebarea !

Cheia lucrurilor, pentru Octavian Paler, era însă următoarea: "În fond,  ce ar vrea garda pretoriană a lui Băsescu, bătând monedă pe ceea ce ea numeşte "despotismul" Parlamentului? Ar vrea să ne întoarcem în 1938, cînd Carol al II-lea a abolit regimul parlamentar? Iată, deci, care e teama mea." O întrebare pusă în anul 2007 şi căreia votul celor peste cinci milioane de 808 români, dinlăuntrul şi de din afară, îi conferă o cutremurătoare actualitate.

Avertismentul final demonstraţiei lui Octavian Paler este necruţător: "Las la o parte ridicolul pretenţiei lui Băsescu, că el ar fi altfel decât ceilalţi politicieni, că el ar fi, vezi Doamne, un misionar al anticorupţiei  şi că el n-ar proveni, în linie directă (cum provine!) din "sistemul ticăloşit". Mă mărginesc să spun doar atât: că inflamarea demagogiei populiste într-o atmosferă plină de materii inflamente e un joc, iresponsabil, cu focul. Ea poate activa, din cauza mizeriei, derutelor, frustrărilor şi exasperărilor, riscuri grave. Încât, dacă va mai învârti flaşneta populismului, Traian Băsescu ameninţă să devină un pericol mai mare decât a fost până acum."

Ce ar mai fi de adăugat? Poate numai " amănuntul" (pentru că un "amănunt" este, nu-i aşa?) că toate  aceste adevăruri, scrise de Octavian Paler  în anul 2007 şi ignorate vreme de mai mult de doi ani, dobândesc, acum, în anul 2009, o dramatică actualitate. Ne mai trebuie încă doi ani sau chiar mai mult, pentru a ne convinge  de dreptatea lor?...
Dovedind, pentru a câta oară?, că aici s-a născut şi aici se adevereşte cel mai mult, zicala. "Nimeni nu e profet în satul lui". 
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de