x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Teoria gropilor şi a tâmpiţilor

0
Autor: Tudor Octavian 27 Oct 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
În spatele blocului meu nu mai există nici un centimetru pătrat de asfalt orizontal. Privit de sus, locul seamănă cu o geacă turcească de petice. Privit de jos, nu seamănă cu nimic.



Cel mai greu pentru maşini e în zonele unde s-au cârpit cârpelile. Însă e bine, că se lucrează mereu. Ce e rău e că nu ştie ni­meni cine lucrează şi la ce. Unii sapă, alţii astupă găurile. Unii vin cu roaba şi toarnă nişte plăcinte fierbinţi de asfalt, alţii sparg a doua zi plăcintele şi montează ceva. Vrând să înţeleg care e logica acestei activităţi frenetice, finalizată în câteva umflături care se dezumflă repede şi devin gropi, am stat de vorbă cu un îm­puternicit cu lopata. Omul tocmai umplea cu ciment o groapă, în care ar fi trebuit să toarne asfalt, şi nu era foarte amabil. În plus, vorbea de parcă ar fi mestecat mult timp asfalt, iar acesta îi încleiase maxilarele.

Din explicaţia pe care a molfăit-o asfaltatorul acela, care turna ciment, am înţeles că treaba mergea greu din cauza câtorva tâmpiţi. De la voi, de la firma voastră sunt tâmpiţii ăştia – l-am întrebat – sau de la firma care a scormonit în şanţurile cu conducte? Omul a făcut un semn cu capul spre dreapta, ceea ce însemna că tâmpiţii trebuie căutaţi mai degrabă în dreapta. Din felul ezitant în care a mişcat capul şi şi-a mutat asfaltul din gură în partea opusă, reieşea că şi în stânga ar fi nişte tâmpiţi, dar că aceştia vin la treabă în zilele următoare.

Lucru care s-a şi întâmplat. De la echipa care a spart cimentul, ca să mai monteze o conductă, am aflat că şi cei dinainte stăteau bine la tâmpiţi. Un alt împuternicit, cu ţevile, s-a exprimat foarte direct: Fiecare firmă cu tâmpiţii ei!

Din felul în care mi-a vorbit, se vedea că teoria gropilor în România nu putea fi separată de teoria tâmpiţilor. Având fiecare firmă tâmpiţii ei, bunul-simţ te obliga să îi vezi împrăştiaţi uniform: la planificare, la stabilirea soluţiilor tehnice şi la execuţie. I-am spus, la o săptămână după această delicată punere în temă, unui muncitor care spărgea din greu cimentul intrat în conductele abia montate, ca să le umple cu asfalt, ce mi-a zis specialistul şi muncitorul a fost categoric: Nu trebuia să staţi de vorbă cu tâmpitul ăla!

E clar, există şi un lanţ trofic al tâmpeniei. Ar trebui ca de treburile astea să se ocupe o singură persoană, să le aibă sub ochi pe toate, să decidă ordinea operaţiunilor, să stabilească exact ce are de făcut fiecare şi să legifereze odată pentru totdeauna deosebirea dintre ciment şi asfalt. O chestiune simplă şi de bun-simţ. I-am spus ce gândeam muncitorului, care umplea foarte decis conductele cu ciment, iar el mi-a răspuns că nu-i o noutate ce-i ziceam. Există un astfel de om. Înseamnă că şi el e tâmpit, am zis. Nu, m-a corectat muncitorul, e un ginecolog, dat afară de la conducerea Filarmonicii pe motive politice.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de