x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Teoria tirbuşonului

0
Autor: Tudor Octavian 24 Noi 2009 - 00:00
În lumea târgurilor de anticuri, câţiva negustori s-au făcut cunoscuţi printr-un gen de perseverenţă în care încap de toate, şi cunoaştere, şi specializare, şi ţicneală, şi farmec, şi ratare. Îi admiri pentru toate acestea, le duci povestea mai departe, te bucuri când îi revezi, pentru că susţin ideea de stabilitate. Omenirea se transformă, numai ei vor fi întotdeauna ca la început şi vor muri cu faima de a nu-şi fi schimbat rostul şi imaginea.

Unul e celebru pentru micul său negoţ cu piese de cristal pentru candelabre. Primeşte telefoane de pretutindeni, iar proprietarii unor castele, hoteluri şi vile având candelabre de epocă îl vizitează şi se străduiesc să-i câştige simpatia, în speranţa că le va procura părţile lipsă, sparte sau deteriorate din nişte candelabre istorice. Un candelabru are întotdeauna o poveste, iar povestea tuturor candelabrelor de pe planetă e perfecţiunea.

Un alt negustor adună sifoane de pe întreg mapamondul şi le vinde cu mare protocol colecţionarilor. E vestit şi pentru prevenirea pe care o afişează la vedere, pe un panou mare şi jegos: "Hoţilor, greşiţi dacă vreţi să-mi furaţi sifoanele! Doi dintre voi au ajuns la spital şi opt la dentist!". Omul n-are înfăţişarea fioroasă, la care i-ar da dreptul anunţul şi, în plus, e tot timpul adormit.

Un al treilea mic întreprinzător e cunoscut de "Mister Tirbuşon". Cumpără şi vinde tirbuşoane. Ştie tot ce poate să ştie un om întreg la minte despre tirbuşoane Asta, bineînţeles, dacă socotim pasiunea pentru tirbuşoane o chestiune de sănătate mentală. E permanent deschis la dialog, la explicaţii şi legende privitoare la tirbuşoane. Pe un carton - reclamă, cuvântul tirbuşon are echivalentul în numeroase limbi. Poţi crede că există şi un univers al tirbuşoanelor, de vreme ce are colecţionarii săi, la fel de renumiţi ca Mister Tirbuşon. Pe moment, te minunezi câtă varietate e în acest regat pauper, câtă muncă şi ingeniozitate s-au investit în construcţia unui utilitar de la periferia trebuinţelor. Paharul e căuş, ca şi oceanul. Toată istoria civilizaţiei poate fi citită în infinitul de soluţii găsite de om pentru banala funcţie a căuşului. E relaţia conţinut şi conţinător, filosofie. Dar ce filosofie poate să încapă în relaţia tirbuşon-dop?

În Statele Unite, numărul publicaţiilor specializate pentru colecţionari e într-o permanentă creştere. Cea mai interesantă, din cele câteva sute prezentate de un catalog al instrumentelor de colecţionar, mi s-a părut a fi revista amatorilor de potcoave. O frază din prezentarea ei spune că fără cai America n-ar fi fost ceea ce e azi, iar istoria potcoavelor de cai e o piatră din mozaicul gigantic al istoriei ţării.

În acest ultim paragraf am ajuns la miezul problemei. Paradoxul mozaicului e că pietrele care-l alcătuiesc nu se văd, că într-un mozaic se vede numai piatra care lipseşte.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de