Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am citit cu uimire aceste rănduri. Aveam sentimentul că le scrisesem eu. Există déjà vu, de ce nu ar exista şi déjà lu? Sau déjà écrit? Nu. Ele au fost scrise de noul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, in cartea sa "Martor", recent publicată şi in limba romănă la Editura RAO
Nu sunt naiv, cunosc duritatea vieţii publice. Ştiu că loviturile sub centură, piedicile, manevrele de orice fel există. Sunt chiar gata să accept că unii adversari, chiar "prieteni", abia aşteaptă să profite de punctele sensibile. Exact asta s-a făcut, fără pudoare şi fără vreo limită, cu viaţa mea privată. Nu este un lucru prea elegant.
S-ar fi putut trece peste, dar asta-i situaţia şi, in plus, nu serveşte la nimic să protestez. Insă in cazul meu este vorba despre altceva: s-a depăşit un prag, ne situăm la alt nivel al mărşăviei şi al inacceptabilului. Nu mai este vorba de a exploata punctele slabe, ci de a le fabrica pornind de la nimic, cu un singur scop: a distruge.
Cunosc povestea republicii noastre, vreau să spun - acea istorie măruntă. Istoria murdară, cea care este făcută pentru a injosi. Ştiu că exemplele nu lipsesc. Dar ăsta nu reprezintă un motiv. Nu este un motiv pentru a banaliza, pentru a inchide ochii, pentru a tolera. Acest gen de atitudine beneficiază, de multă vreme, de o formă de impunitate. Se ştie. Toată lumea o ştie. Dar nimeni nu vorbeşte, de teama acelui "toţi sunt nişte corupţi". De teama lui "nu iese fum fără foc". De teama de a o rupe cu mediul care practică adeseori o solidaritate de prost-gust. De teama de a trece drept un denunţător. De teama de scandal. De teama faţă de consecinţele politice. De teama pentru finalul amalgamului.
Vreau să vă spun că nu-mi este teamă. Aceste oficine, aceşti complotişti, aceşti sforari otrăvesc viaţa politică de prea multă vreme. Trăiesc din comploturi. Trăiesc pe seama sentimentelor cele mai josnice ale genului uman: invidia, ura, pofta nemăsurată. "Ei" sunt toţi cei gata să se pună oricănd in slujba puternicilor zilei. Rolul lor este de a face lucrurile cele mai josnice şi uneori chiar de a anticipa dorinţele stăpănului. Cei mai abili se supun astfel unor ordine care nici măcar nu trebuie formulate. Mai cu seamă pentru a nu face impresie proastă in faţa celui pe care vor să-l slujeascăâ¦
Am citit cu uimire aceste rănduri. Aveam sentimentul că le scrisesem eu. Există deja vu, de ce nu ar exista şi deja lu? Sau deja ecrit? Nu. Ele au fost scrise de noul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, in cartea sa "Martor", recent publicată şi in limba romănă la Editura RAO. Preşedintele Sarkozy se referă la afacerea "Clearstream", in care el era suspectat de a fi incasat nişte "retrocomisioane" din vănzarea, in 1991, a unor fregate către Taiwan. Celor care se grăbesc să-mi reamintească faptul că eu nu sunt Sarkozy mă grăbesc să le atrag atenţia, la răndul meu, că cele două situaţii seamănă izbitor, dar doar pănă la un punct.
Pănă la punctul de la care Franţa rămăne Franţa, şi Romănia, Romănia. In cazul meu, şi atitudinile, şi sforăriile, şi laşităţile au fost aceleaşi. Dar marele scandal s-a referit la nişte geamuri, la pămătufuri pentru praf şi farfurii de plastic.... Probabil pentru că procurorii nu au reuşit să găsească nici o fregată in imobilul din Zambaccian. Aşa cum nu reuşesc să găsească nici o flotă, in ciuda unor cercetări de ani şi ani...
S-ar fi putut trece peste, dar asta-i situaţia şi, in plus, nu serveşte la nimic să protestez. Insă in cazul meu este vorba despre altceva: s-a depăşit un prag, ne situăm la alt nivel al mărşăviei şi al inacceptabilului. Nu mai este vorba de a exploata punctele slabe, ci de a le fabrica pornind de la nimic, cu un singur scop: a distruge.
Cunosc povestea republicii noastre, vreau să spun - acea istorie măruntă. Istoria murdară, cea care este făcută pentru a injosi. Ştiu că exemplele nu lipsesc. Dar ăsta nu reprezintă un motiv. Nu este un motiv pentru a banaliza, pentru a inchide ochii, pentru a tolera. Acest gen de atitudine beneficiază, de multă vreme, de o formă de impunitate. Se ştie. Toată lumea o ştie. Dar nimeni nu vorbeşte, de teama acelui "toţi sunt nişte corupţi". De teama lui "nu iese fum fără foc". De teama de a o rupe cu mediul care practică adeseori o solidaritate de prost-gust. De teama de a trece drept un denunţător. De teama de scandal. De teama faţă de consecinţele politice. De teama pentru finalul amalgamului.
Vreau să vă spun că nu-mi este teamă. Aceste oficine, aceşti complotişti, aceşti sforari otrăvesc viaţa politică de prea multă vreme. Trăiesc din comploturi. Trăiesc pe seama sentimentelor cele mai josnice ale genului uman: invidia, ura, pofta nemăsurată. "Ei" sunt toţi cei gata să se pună oricănd in slujba puternicilor zilei. Rolul lor este de a face lucrurile cele mai josnice şi uneori chiar de a anticipa dorinţele stăpănului. Cei mai abili se supun astfel unor ordine care nici măcar nu trebuie formulate. Mai cu seamă pentru a nu face impresie proastă in faţa celui pe care vor să-l slujeascăâ¦
Am citit cu uimire aceste rănduri. Aveam sentimentul că le scrisesem eu. Există deja vu, de ce nu ar exista şi deja lu? Sau deja ecrit? Nu. Ele au fost scrise de noul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, in cartea sa "Martor", recent publicată şi in limba romănă la Editura RAO. Preşedintele Sarkozy se referă la afacerea "Clearstream", in care el era suspectat de a fi incasat nişte "retrocomisioane" din vănzarea, in 1991, a unor fregate către Taiwan. Celor care se grăbesc să-mi reamintească faptul că eu nu sunt Sarkozy mă grăbesc să le atrag atenţia, la răndul meu, că cele două situaţii seamănă izbitor, dar doar pănă la un punct.
Pănă la punctul de la care Franţa rămăne Franţa, şi Romănia, Romănia. In cazul meu, şi atitudinile, şi sforăriile, şi laşităţile au fost aceleaşi. Dar marele scandal s-a referit la nişte geamuri, la pămătufuri pentru praf şi farfurii de plastic.... Probabil pentru că procurorii nu au reuşit să găsească nici o fregată in imobilul din Zambaccian. Aşa cum nu reuşesc să găsească nici o flotă, in ciuda unor cercetări de ani şi ani...
