Testul Viorica Dăncilă

Cu douăzeci și nouă de ani în urmă, o ingineră de 26 de ani din Videle,  județul Teleorman, proaspăt căsătorită, afla de la o prietenă că o mică vietate de numai patru zile, care fusese abandonată acolo, plângea de li se rupea sufletul celor care îl vedeau și îl auzeau. A mers numaidecât acolo și a decis să îl adopte. Se petreceau, toate acestea, pe 4 ianuarie 1990, la numai două săptămâni după evenimentele care au schimbat radical  viața României și a oamenilor ei. Astăzi, după 29 de ani, puiul de om de atunci, Victor, este un tânăr împlinit, spre bucuria și mândria celor care îi sunt părinți în toată puterea cuvântului. Frumos și bine ar fi fost ca toate acesta să fie subiectul unui reportaj, realizat cu har și cu suflet curat, așa încât povestea familiei teleormănene să devină cunoscută și să fie prețuită de cât mai mulți dintre noi, după cum o merită.

 Numai că eroina acestei povești se numește Viorica Dăncilă și este primul ministru al României. Aceea care a avut și are demnitatea și curajul să nu ,,facă ce i se spune’’ de către președintele Klaus Iohannis. Sub incidența aceluiași cap de acuzare- ,,nu face ce i se spune’’- căzând și faptul că premierul Viorica Dăncilă nu îl lasă pe președintele Klaus Iohannis să stea ,,în capul mesei’’ pe perioada exercitării de către România a președinției Consiliului UE. Adică să demisioneze sau măcar să facă un pas în spate și să îi lase cale liberă spre a-și pune ,,guvernul meu’’. În plus, Viorica Dăncilă, care, anterior mandatului de premier, l-a avut pe cel de europarlamentar, este omul care a avut curajul și determinarea să le spună în față,pe un ton civilizat dar ferm, mai marilor Uniunii Europene, acest adevăr din ce în ce mai greu de necontestat:,,În ciuda atașamentului lor foarte puternic la Uniune, Românii resimt un tratament inegal față de România’’.

 Adevăr pe care,însă, nu l-am regăsit în alocuțiunea președintelui Klaus Iohannis ținută, ieri, la Aachen la ceremoniile prilejuite de semnarea Tratatului de cooperare și integrare franco-germană. Document care ar avea printre consecințele sale și punerea în act a scenariului unei Europe cu două viteze,situație în care România se va afla pe o orbită la mare distanță de nucleul de putere.

  Motive suficiente pentru propaganda năimită care a primit comandă să facă din emoționanta poveste a familiei Dăncilă un subiect de sordidă înscenare. Mă refer, după cum lesne se poate înțelege,la nemernica delațiune, cu pretenții de reportaj sau cam așa ceva,apărută în cotidianul ,,Libertatea’’ sub semnătura unui cadru specializat. Însăilare în care se ajungea până acolo încât actualului premier îi erau puse în seamă ilegalități și falsuri în ceea ce privește derularea procedurilor de adopție.

 De aici, cascada de invective și de injurii care au curs  și mai curg pe canalele de socializare la adresa Vioricăi Dăncilă! Veninoase mesaje în morbidul stil #rezist din care, bineînțeles, nu lipsesc trimiterile la ,,penalii din PSD’’atât de dragi mentorului spiritual al emitenților, nimeni altul decât președintele Klaus Iohannis. Curios lucru( vreau să spun ,,curios’’ pentru orice om de bun simț și care respectă regulile unui dialog civilizat și corect) unui singur om nu i s-a cerut să își spună cuvântul. Vioricăi Dăncilă!

  Spre cinstea sa, a făcut asta,aseară, Mihai Gâdea, în emisiunea sa, difuzată la o oră de vârf, pe canalul Antena 3.Emisiune care a avut-o ca invitată și protagonistă pe Viorica Dăncilă, Premier al României și Om de mare omenie. Demers admirabil, de o exemplară ținută jurnalistică și cu o superbă încărcătură emoțională, pentru care adresez cele mai sincere felicitări realizatorilor săi. Nu mi-am propus să fac, aici, un rezumat al emisiunii, dar mi se pare absolut necesar să rețin și să reiau o idee pe care Viorica Dăncilă a dorit să o accentueze în dialogul cu Mihai Gâdea. ,,Eu am certitudinea că am făcut cel mai bun lucru- a spus domnia referindu-se la decizia luată pe 4 ianuarie 1990-, și dacă ar fi să întorc timpul aș face același lucru din nou’’.

  Impactul emisiunii a fost unul cu totul de excepție și lucrul acesta se vede fie și dintr-o sumară vizionare a comentariilor și mesajelor pe care le citim pe canalele social media. Am putea chiar să spunem că Viorica Dăncilă a lansat  o provocare mediului politic și societății civile. A făcut lucrul aceasta, cu calm, fără vorbe mari, dar mai ales fără să îi provoace să vină în ring pe cei ca pe pretendenții de monitori ai bunelor moravuri. De aceea, judecând și după ecourile pe care le are încă și acum emisiunea, aș spune că reacțiile publice la mărturisirile Vioricăi Dăncilă ar putea reprezenta răspunsurile la un test revelator asupra stării de spirit a românilor, în funcție de poziția, de atitudinea, pe care reacțiile lor a exprimat-o.

 Astfel,o primă categorie de subiecți au fost cei care au fost pe deplin solidari cu gestul ,de acum 29 de ani, al tinerei inginere Viorica Dăncilă și,în egală măsură, cu declarațiile și cu crezul său de azi. Aceiași subiecți fiind și cei care au avut cuvinte de blam față de nemernicia cu pretenții jurnalistice.  Mai mult,apreciind frumosul caracter și impecabila ținută etică de care a dat și cu această ocazia dovadă Omul Viorica Dăncilă, conaționalii noștri, oameni cu adevărat serioși și cu judecată matură, au dat,implicit, un vot de încredere Omului politic Viorica Dăncilă. Un om politic echilibrat, calm, cooperant, în antiteză radicală cu scandalagismul politicianist pe care îl practică, cu patologică înverșunare, anumiți actanți de pe scena publică, în frunte cu președintele Klaus Iohannis, acompaniat de susținătorii săi fervenți din PNL și din alte partide și partidulețe. Fapt pentru care mă raliez ideii pe care Bogdan Chirieac a exprimat-o, aseară, în emisiunea lui Mihai Gâdea și anume că, vroind să îi aplice Vioricăi Dăncilă o lovitură fatală, denigratorii săi i-au ridicat, fără să vrea, o teribilă minge la fileu.

 La fel de adevărat este,însă, și faptul că Viorica Dăncilă a primit și (din păcate, nu prea puține) mesaje pline de ură înecată în expresii jignitoare, de la atac la persoană la sloganuri cu iz politic. Relevantă și, mai ales, revoltătoare este mizeria pe care a postat-o pe pagina sa de Facebook sinistrul personaj Sandu Matei și în care Vioricăi Dăncilă i se face un odios proces de intenție. Ciudat lucru,deși a provocat contestări categorice, mesajul a rămas neclintit pe pagină, fără ca foarte vigilenții administratori ai Facebook să îl cenzureze, așa cum procedează, de regulă, cu mesaje critice care îi au ca țintă  pe #rezistenții de rit sorosist și pe tutorii lor politico-ideologici. Un alt mesaj, cam de aceeași teapă, a postat și o oarecare Crina D.(numele nu are nici-o importanță) care ar dori ,,să împartă palme tuturor sensibililor care au căzut pe spate de emoție ăsteia(Viorica Dăncilăn.n.)’’. Nimic de mirare în toate astea dacă ne gândim că, printr-o simplă coincidență de ordin cronologic, ziua de 4 ianuarie 1990 este cam la o săptămână de când Gabriel Liiceanu lansa fulminantul său ,,Apel către lichele’’, adevărat manifest al războiului românilor cu românii. Gabriel Liiceanu fiind și ideologul ,,dreptului de a huidui’’ în temeiul căruia Dide și băieții lui își lovesc adversarii,la figurat și, mai cu seamă, la propriu.         

Paradoxal( sau, poate, numai paradoxal?!) a treia categorie de reacții este a celor care… nu au reacționat în mod public, nici față de declarațiile Vioricăi Dăncilă și nici față de mizeria publicată în cotidianul ,,Libertatea’’. De fapt, aici sunt două categorii de non-respondenți: unii pe care, poate, chiar nu îi interesează cele două subiecte,alții, însă, care preferă- sau li s-a indicat pe filieră să prefere-, să nu le abordeze în mod public, lăsând, astfel, să opereze preceptul ,,numim jurnalism ceea ce ne va interesa,mâine, mai puțin decât azi’’.

 Mi se va reproșa, poate, că am construit acest scenariu anume pentru a o elogia pe Viorica Dăncilă și pentru a-l stigmatiza pe denigratorul său. Nici vorbă de așa ceva. Am dorit, însă, să ofer o posibilă radiografie a mentalului individual și colectiv din societatea românească, a modului în care opina publică evaluează evenimentele și personalitățile, poziționându-se față de acestea. Evaluări și poziționări care, fără doar și poate, vor determina și voturile diverselor categorii de public,  atât la alegerile pentru parlamentul european din luna mai, cât și la cele prezidențiale de la sfârșitul acestui an.

 În aceasta constând,de fapt, valoarea de test a mărturisirilor pe care le-a făcut Viorica Dăncilă în emisiunea lui Mihai Gâdea.