Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Parlamentul i-a dat satisfacţie lui Traian Băsescu, luând în dezbatere proiectul lui de revizuire a Constituţiei, clocit acum vreo doi ani la Cotroceni, trimis o zi lui Boc, ca Guvernul să-şi asume rolul de iniţiator şi trântit apoi pe masa Legislativului: "Votaţi-l!". N-a mai apucat să fie votat de pedelişti, majoritatea portocalie volatilizându-se sub presiunea străzii. Iar noua putere s-a angajat ea în procesul de revizuire, menit să dea ţării un real echilibru între autorităţile statului, să înlăture abuzivul şi profund păgubitorul discreţionarism prezidenţial. Prilej pentru Băsescu & Co să facă gălăgie că nu s-ar respecta, chipurile, voinţa poporului, care-i răspunsese "Da" la întrebarea şmecherită din 2009: "Vreţi ca Parlamentul să fie unicameral şi cheltuielile să scadă?". Gălăgia cotrocenistă punea astfel sub semnul inoportunităţii întreaga acţiune de revizuire: există un proiect, nu mai e nevoie de altul. Prelungirea disputei risca să genereze o nouă încrâncenare, chiar un conflict constituţional şi o instabilitate politică. Adică acea atmosferă în care Băsescu se simte ca peştele în apă.
Ei bine, cum spuneam, Parlamentul i-a dat satisfacţie dragului nostru prezident, i-a supus la vot opera, dar a şi respins-o covârşitor. Surpriza amară pentru cel care, din vârful Dealului, crede că mai e prim solist i-a venit tocmai de la pretorienii săi: nici barem pedeliştii nu i-au votat in corpore proiectul.
Nu e însă de imaginat că Băsescu se va potoli. Că nu va folosi toate pârghiile aflate mai mult sau mai puţin la vedere, spre a încerca să fie până în toamna lui 2014 toba mare, a ţine cât s-ar putea mai mult sub control noua guvernare, a ridica zid de apărare contra demersurilor judiciare ce-i vizează pe mulţi din foştii demnitari portocalii şi, nu în ultimul rând, a-şi consolida poziţia în plan extern, poftind, desigur, la înalte onoruri şi funcţii europene şi chiar euroatlantice. Nu-şi poate, însă, atinge aceste ţeluri decât dacă, în ţară, ţine - sau cel puţin face totul ca să ţină - sub papuc noua putere. Prin orice mijloace, începând cu lecţii despre incompetenţa guvernării, ţinute la catedrea de la Cotroceni, continuând cu forţarea notei cu Acordul de coabitare neatent asumat de premier şi sfârşind cu manevre oculte de şubrezire a USL. Băsescu ştie prea bine că electoratul nu a adus la putere nici PSD, nici PNL nici PC, ci ansamblul USL, o construcţie până nu de mult bine închegată şi solidă, cu mari perspective (nu au decât câteva luni de când Ponta şi Antonescu îşi vedeau edificiul rezistând cel puţin o legislatură, dacă nu două).
Sper că mai am dreptul la liberă exprimare, sper că mâţâielile "gogoşicii lu' tata" care cerea în Parlamentul European amuţirea presei româneşti încă n-au devenit operaţionale. Aşa că o să-mi permit să afirm că recentul conflict PSD - PNL e determinat tot de un virus lansat din laboratoarele Cotroceniului, la care mai ales PSD nu a avut imunitate, ceea ce a generat un puseu gata-gata să distrugă USL, tocmai pe placul lui Băsescu. Vor mai fi asemenea diversiuni. Vor mai fi intoxicări, iar cozile de topor nu vor şoma. De astă dată, Victor Ponta şi Crin Antonescu au rezistat. Chiar dacă unii grei din propriile partide cântau deja prohodul. Trebuie să nu fi fost cât de cât atent, bunăoară, ca să nu observi că vocea cea mai înverşunată nu a fost a lui Ponta, ci a lui Ilie Sârbu, care părea să-i forţeze mâna ginerelui şi şefului său de partid. Şi mai trebuie să fii lovit de amnezie, ca să nu-ţi aminteşti că, în 2009, acelaşi vechi lider pesedist se lăuda că el a fost artizanul alianţei la guvernare PDL - PSD, sub bagheta lui Băsescu. Alianţă din care, după doar nouă luni, pesediştii au fost nevoiţi să plece, ceea ce nu-i împiedică nici acum pe pedelişti să ricaneze că o treime din catastrofala lor guvernare i-au avut părtaşi pe social-democraţi. Care vreau să cred că nu-şi doresc reluarea unei asemenea experienţe.
