Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu ar fi fost normal ca Theodor Stolojan să vină în faţa cetăţenilor
plătitori de taxe şi impozite cu un răspuns mult mai bine documentat?
Era atât de greu să facă un efort de memorie? ● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
● Tudor Octavian: Spaţii de aruncat ● Radu Tudor: Agenda pentru Summit-ul NATO ● Ionuţ Bălan: Bursa, veŞnic optimistă
Editorialele zilei
● Tudor Octavian: Spaţii de aruncat ● Radu Tudor: Agenda pentru Summit-ul NATO ● Ionuţ Bălan: Bursa, veŞnic optimistă
Marţi, 18 martie 2008, Camera Deputaţilor a respins un proiect de lege pentru rambursarea a 830.000 de dolari dintr-un credit acordat de SUA Guvernului Stolojan pentru cumpărarea de bumbac fibră. Deşi momentul a trecut practic neobservat în presa noastră, înamorată până peste cap de personajul Theodor Stolojan, discuţiile din Parlament ne lasă să înţelegem despre ce-i vorba. În 1992, când premier era Theodor Stolojan, desemnat de Ion Iliescu în efortul de a contracara dezastrul politic provocat de mineriada din septembrie 1991, SUA ne-au acordat un credit de 10 milioane de dolari pentru o perioadă de 30 de ani vizând importul de bumbac fibră de peste ocean. Importul a fost realizat de cinci firme desemnate prin licitaţie. Garantarea creditului a fost făcută de guvern. După ce-au luat bumbacul, firmele respective au spălat putina din spaţiul afacerilor româneşti. În consecinţă, statul român trebuie acum să ramburseze suma de 10 milioane de dolari.
Statul român înseamnă, când vine vorba de dat bani, contribuabilul, cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite. Iată-l, aşadar, pe cetăţeanul român de azi obligat să scoată bani din buzunar pentru a plăti o datorie pe care nu el a făcut-o. Adversarii politici ai lui Theodor Stolojan au avut vorbe grele pentru fostul premier, azi ditamai liderul PD-L.
Unii au vorbit despre incompetenţă. Alţii au vorbit despre o afacere a lui Theodor Stolojan. Deputatul PSD Aura Vasile a arătat că firmele respective "fuseseră înfiinţate cu 48 de ore înainte în garsoniere şi apartamente şi care au dispărut după ce au luat banii".
Grupul PNL din Camera Deputaţilor a mers mai departe. El a cerut DNA şi Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să stabilească vinovaţii pentru neplata ratelor la creditul de 10 milioane de dolari. Avându-l ca vârf de lance pe Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Grupul consideră că e vorba despre abuz în serviciu în formă deosebit de gravă, potrivit Legii răspunderii ministeriale. La cele întâmplate în Camera Deputaţilor, dar mai ales la acuzaţiile lansate împotriva sa, Theodor Stolojan a dat următorul răspuns: "Lipsa de caracter a celor care mă critică din PNL este deja un fapt de notorietate şi mai mult nu am ce să spun. Este un politicianism ieftin. Dânşii sunt în cădere liberă şi încearcă fel de fel de fumigene. Un politicianism de o demagogie greu de explicat şi lipsă de caracter, evident".
Nu încape vorbă că gesturile şi declaraţiile celor din PNL sunt net politicianiste. Nu de dragul cetăţeanului plătitor de taxe s-au ridicat să-l critice liderii liberali cu Bogdan Olteanu în frunte. Dacă Theodor Stolojan ar fi rămas în PNL, suntem siguri că declaraţiile parlamentarilor liberali n-ar fi diferit prea mult de cele ale deputatului PD-L Sorin Paveliu: "A invoca numele primului-ministru Theodor Stolojan din motive politicianiste asta e inconştienţă politică". Pe lumea asta, pe lângă adversarii politici ai lui Theodor Stolojan mai e şi opinia publică din România. Or, din perspectiva opiniei publice, răspunsul lui Theodor Stolojan e absolut nesatisfăcător.
Trecând la concret, domnia sa a declarat în legătură cu soarta creditului guvernamental din 1992 că, din ceea ce-şi aduce aminte, "pentru că a trecut mult timp de atunci", a fost vorba despre "un credit acordat de Guvernul Statelor Unite ale Americii României, în condiţiile deosebite de atunci, când România nu avea resurse valutare". Declaraţia fostului premier e un fel de învârtire în jurul cozii. Ea nu aduce nici un spor de cunoaştere faţă de cele discutate în Parlament, dacă ne gândim că în chiar textul proiectului de lege se vorbeşte despre un credit acordat de SUA în 1992.
Întrebarea pe care şi-o pune opinia publică de azi e de ce n-au rambursat creditul cele şase firme pentru care a garantat Guvernul Stolojan în 1992. La această întrebare liderul PD-L răspunde: "A fost un credit guvernamental pentru a ajuta industria românească din domeniu şi România are obligaţia să ramburseze acest împrumut. Singurul semn de întrebare pe care îl am eu este următorul. În momentul în care au fost privatizate acele fabrici şi care au folosit bumbacul, statul român trebuia să recupereze resursele pentru rambursarea creditului. Dacă nu a făcut-o, rău au făcut". În Parlament, după cum s-a văzut, au fost voci care l-au acuzat pe premierul de atunci, Theodor Stolojan, că a anagajat guvernul într-un credit pentru firme care n-au fost în stare sau n-au vrut să ramburseze creditele. Pentru asta, unele voci l-au denunţat ca incompetent. Altele l-au denunţat ca fiind vârât în afaceri. Nu ar fi fost normal ca Theodor Stolojan să vină în faţa cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite cu un răspuns mult mai bine documentat? Era atât de greu să facă un efort de memorie?
Mai ales că domnia sa face mare caz de lupta împotriva risipirii banilor publici.
Statul român înseamnă, când vine vorba de dat bani, contribuabilul, cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite. Iată-l, aşadar, pe cetăţeanul român de azi obligat să scoată bani din buzunar pentru a plăti o datorie pe care nu el a făcut-o. Adversarii politici ai lui Theodor Stolojan au avut vorbe grele pentru fostul premier, azi ditamai liderul PD-L.
Unii au vorbit despre incompetenţă. Alţii au vorbit despre o afacere a lui Theodor Stolojan. Deputatul PSD Aura Vasile a arătat că firmele respective "fuseseră înfiinţate cu 48 de ore înainte în garsoniere şi apartamente şi care au dispărut după ce au luat banii".
Grupul PNL din Camera Deputaţilor a mers mai departe. El a cerut DNA şi Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să stabilească vinovaţii pentru neplata ratelor la creditul de 10 milioane de dolari. Avându-l ca vârf de lance pe Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Grupul consideră că e vorba despre abuz în serviciu în formă deosebit de gravă, potrivit Legii răspunderii ministeriale. La cele întâmplate în Camera Deputaţilor, dar mai ales la acuzaţiile lansate împotriva sa, Theodor Stolojan a dat următorul răspuns: "Lipsa de caracter a celor care mă critică din PNL este deja un fapt de notorietate şi mai mult nu am ce să spun. Este un politicianism ieftin. Dânşii sunt în cădere liberă şi încearcă fel de fel de fumigene. Un politicianism de o demagogie greu de explicat şi lipsă de caracter, evident".
Nu încape vorbă că gesturile şi declaraţiile celor din PNL sunt net politicianiste. Nu de dragul cetăţeanului plătitor de taxe s-au ridicat să-l critice liderii liberali cu Bogdan Olteanu în frunte. Dacă Theodor Stolojan ar fi rămas în PNL, suntem siguri că declaraţiile parlamentarilor liberali n-ar fi diferit prea mult de cele ale deputatului PD-L Sorin Paveliu: "A invoca numele primului-ministru Theodor Stolojan din motive politicianiste asta e inconştienţă politică". Pe lumea asta, pe lângă adversarii politici ai lui Theodor Stolojan mai e şi opinia publică din România. Or, din perspectiva opiniei publice, răspunsul lui Theodor Stolojan e absolut nesatisfăcător.
Trecând la concret, domnia sa a declarat în legătură cu soarta creditului guvernamental din 1992 că, din ceea ce-şi aduce aminte, "pentru că a trecut mult timp de atunci", a fost vorba despre "un credit acordat de Guvernul Statelor Unite ale Americii României, în condiţiile deosebite de atunci, când România nu avea resurse valutare". Declaraţia fostului premier e un fel de învârtire în jurul cozii. Ea nu aduce nici un spor de cunoaştere faţă de cele discutate în Parlament, dacă ne gândim că în chiar textul proiectului de lege se vorbeşte despre un credit acordat de SUA în 1992.
Întrebarea pe care şi-o pune opinia publică de azi e de ce n-au rambursat creditul cele şase firme pentru care a garantat Guvernul Stolojan în 1992. La această întrebare liderul PD-L răspunde: "A fost un credit guvernamental pentru a ajuta industria românească din domeniu şi România are obligaţia să ramburseze acest împrumut. Singurul semn de întrebare pe care îl am eu este următorul. În momentul în care au fost privatizate acele fabrici şi care au folosit bumbacul, statul român trebuia să recupereze resursele pentru rambursarea creditului. Dacă nu a făcut-o, rău au făcut". În Parlament, după cum s-a văzut, au fost voci care l-au acuzat pe premierul de atunci, Theodor Stolojan, că a anagajat guvernul într-un credit pentru firme care n-au fost în stare sau n-au vrut să ramburseze creditele. Pentru asta, unele voci l-au denunţat ca incompetent. Altele l-au denunţat ca fiind vârât în afaceri. Nu ar fi fost normal ca Theodor Stolojan să vină în faţa cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite cu un răspuns mult mai bine documentat? Era atât de greu să facă un efort de memorie?
Mai ales că domnia sa face mare caz de lupta împotriva risipirii banilor publici.
