Ticalosul competent

Incompetenta ii face pe sefii buni din fire sa se poarte abject cu angajatii, iar pe cei cu mari probleme de raportare sociala sa si le dezvaluie cinic, fara nici o cenzura.

Din care cauza, oamenii gandesc ca un competent trebuie sa fie neaparat si in chip natural un caracter. Se creeaza, din amagirea asta colectiva, culoarul larg al unor asteptari favorizante pe care urca ticalosii competenti. Ii vedem si ii auzim zilnic, dar fiindca sunt foarte priceputi in meseria sau in rostul lor guvernamental, ezitam sa le zicem ticalosi.

Cel mai incrancenat analist politic e un ticalos sadea. Totusi lumea il asculta cu gura cascata si-i ia cuvintele ca pe niste sentinte judecatoresti definitive, deoarece are un rezon in tot ce zice. Ori, mai bine zis, are toata dreptatea in conjunctura politica in care tocmai isi vantura parerile. La schimbarea stapanilor, devine avocatul calificat al cauzelor pe care candva le-a anatemizat.

Un bancher, pe care multi il cereau in anii de dupa 1990 in fruntea statului, ca garant al unei discipline fiscale de tip german, si-a inmultit oneros veniturile in Romania cea saraca, dovada ca e un competent in materie de finante, indiferent de regimul in care se misca: in comunism, in capitalismul nemtesc sau in haosul din tara. Faptul nu-l face mai putin ticalos, cand sunt in joc interesele familiei. Ca sa-si scape odrasla de puscarie, e in stare sa dea peste cap un intreg sistem juridic.

Un jurist, fost senator al taranistilor, n-a mai gasit loc in nici un partid, intrucat, la cat de competent era, n-a reusit sa isi cumpere locul cu oferta lui modesta de ticalosii. N-a fost suficient de ticalos si cu fapta, la cat parea sa fie in stare cu gura.

In cultura, ies in fata, in toate anotimpurile politice, indivizi fara opera, dar foarte priceputi in activitatile de clan. Fac, de cand isi pot exercita nestanjeniti darul oratoric, teatru democratic in barcile puterii, prefacandu-se ca vaslesc contra. Intelectual veritabil e acela care nu-si tine la distanta discipolii si admiratorii, facandu-i sa se simta prosti si lipsiti de sansa. Toate vedetele intelectualitatii romanesti au cultivat dupa 1990 ciocoismul spiritual: ei si prostimea, doar ei, granzii, si imprejur o forfota de mititei, de naivi si de nascuti fara stea in frunte. Niste profesori care, in loc sa starneasca in studenti ambitii de desavarsire, ii conving ca toate locurile sunt ocupate si ca toate drumurile spre o opera sunt inchise.

Acesta e de cand lumea atuul ticalosului competent, in fata onestilor si a celor convinsi ca nimic nu-i deasupra competentei: vehementa cu care-si proclama dreptul la ticalosii.