x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Ţigan, dar am rulotă Mercedes”

0
Autor: Florin Condurateanu 29 Ian 2020 - 08:05
„Ţigan, dar am rulotă Mercedes”


O dezamăgitoare simplitate în gândire, un schematism inexplicabil îi împing pe unii occidentali să se adreseze românilor repede cu apelativul: „măi, ţigane!”. Fie că sunt sau nu sunt ţigani, românii capătă nedrept stigmatul acelor ţigani, de fapt, o parte din etnia romă, care s-au dovedit hoţi, cerşetori, infractori, indivizi fără nicio meserie. Este o jignire şi o necunoaştere care umilesc majoritatea românilor harnici, modeşti, serioşi, creativi, cei care muncesc cu responsabilitate în construcţiile, serviciile, spitalele, familiile din Occident, aducând strădania lor la mersul înainte al acestor societăţi prospere. A intrat în memoria multora replica isteaţă, promptă, mândră a lui Adrian Mutu, care ajuns celebru după fotbalul lui de excepţie pe care l-a etalat în Italia, Anglia, dar totuşi era apelat cu vorbele denigratoare „ţigane”. Adi le reteza jignirea cu o replică teribilă: „ţigan, dar am rulotă Mercedes!”. Cu toate derapajele firii lui boeme, aventuroase, Mutu a strălucit pe gazon. Nu numai că a marcat peste 100 de goluri în pretenţiosul campionat din Italia, nu numai că ajunsese preferatul fiului bogătaşului Abramovici, patronul de la Chelsea, nu numai că a fost pilonul naţionalei României, ei bine, Adi Mutu este un bărbat cu care eu am discutat şi despre poemul „Luceafărul”, şi despre alte nuanţe ale vieţii. Crescut într-o familie instruită, tatăl matematician, şef la Centrul de Calcul al Uzinelor Dacia, mama în munca de proiectare, Mutu are ceva cultură, ambiţii de a urca în frunte, iată acum şi în antrenorat, fiind numit recent selecţionerul naţionalei Under 21 a României. Aceeaşi întristare a destăinuit-o şi Sergiu Buş, fotbalist valoros de la Gaz Metan Mediaş, care s-a întors acasă după ce a jucat bine şi în străinătate. Chiar şi în Anglia, la Sheffield, la clubul englez i se adresau: „măi, ţigane, măi, române!”. Ardelean civilizat, frumuşel, serios, cu familie solidă, Buş n-a aruncat banii, i-a strâns şi şi-a cumpărat casă în Cluj şi maşină. Să reamintim că filmul „Şatra”, regizat de românul basarabean Lotreanu, cu muzica superbă compusă de românul basarabean Eugen Doga, a cules un succes extraordinar. La Paris se făcea coadă şi noaptea pentru a cumpăra bilete la „Şatra”. Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Reagan, a declarat că cel mai frumos vals pe care l-a auzit vreodată este cel compus de Eugen Doga, autor şi al melodiilor ţigăneşti din „Şatra”.

 

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de