x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ţigările au omorît plămânii unor mari români

0
Autor: Florin Condurateanu 17 Mar 2011 - 19:59

Campion nedetronabil al umorului deştept,Caragiale a fost, din păcate, şi un recordman al ţigărilor pu­fă­i­te.Care i-au măcinat plămânii, aducându-i în pragul uşii fâlfâitul si­nistru al morţii. Caragiale era un teribil mânuitor al vorbelor de duh, era un fermecător partener de şuete. Boema bucureşteană se aduna în preaj­ma unei ceşti de cafea, în jurul unei sticle cu vin bun şi se năşteau perle literare din aceste taifasuri.

Dar boemii pufăiau şi ţigară după ţigară. Caragiale nu s-a mai dezbărat de vi­ciul fumatului, şi acest obicei distru­gă­tor chiar l-a omorât. Marele scri­i­tor se afla la Berlin şi ca de obicei a tras în piept vreo 8o de ţigări. Campi­on al dramaturgiei deştepte, Nenea Ian­cu era campion şi la umplerea plă­mânilor cu fumul de la mahorcă. În acea zi blestemată, după cele 80 de ţigări trase în piept, Caragiale a tuşit îngrozitor mai toată noaptea. Cascadele de tuse deveniseră obişnuinţă, şi familia nu s-a alarmat şi a crezut că întârzierea ieşirii scriitorului din dormitor înseamnă că doarme până târ­ziu. De fapt, genialul Caragiale mu­ri­se.

Plămânii l-au trădat, îmbâcsiţi de tabac. La autopsie, medicul legist neamţ s-a minunat de mulţimea de circomvoluţiuni din creierul lui Caragiale, dar a oftat şi din pricina de­gra­dă­rii mari a plămânilor, ca şi din prici­na aterosclerozei avansate de pe  vasele marelui dramaturg. Pă­cat de materia nobilă atât de multă din creierul lui Caragiale, tutunul i-a scur­tat viaţa şi l-a împiedicat să mai scrie literatură genială până la adânci bătrâneţi. Degeaba l-a implorat Cella Delavrancea să arunce la gunoi pa­chetele de ţigări, Nenea Iancu a pierdut războiul cu tentaţia tabacului.

Se pare că tutunul l-a ucis şi pe marele romancier Rebreanu. Ţigările îl înrobiseră pe cel care a dăruit neamului românesc perle literare precum „Ion”, „Răscoala”, „Ciuleandra”. Şi nu s-a scuturat de pufăitul din ţigară. Bărbatul puternic care a trecut munţii plecând din armata ungurească n-a reuşit să învingă un obicei distrugător căruia i-au căzut victime celebre precum Churchill, dar şi oamnei obişnuiţi. Unii afirmau că suferă de emfizem, chiar Rebrea­nu recunoştea că are bronşită croni­că obstructivă gravă. În 1944, radio­grafia semnala o pată suspectă la baza plămânului.

Avea senzaţii de sufocare şi de aici panica morţii. Unii au bănuit că marele scriitor are un chist hidatic la plămân, dar tot ce a urmat a dus la supoziţia că suferea de cancer pulmonar ca marii fu­mă­tori. A luptat cu bravură cu boala  şi s-a dus la minister, care se afla eva­cuat la Piteşti pe vreme de război, chiar dacă se simţea foarte rău. Drumul l-a dezechilibrat şi a murit la 1 septembrie 1944. Însă a apărut şocantă şi o altă variantă despre moartea marelui romancier. Această ipoteză de knockout este susţinută de mama Monicăi Lovinescu, ca şi de un englez Porter, bănuit că a fost spion brita­nic în România. Se zice că Rebreanu a fost în Bucureşti în ziua furtunoasă de 23 August, când România a schimbat macazul şi i-a părăsit pe nemţi, ală­tu­rându-se coaliţiei anglo-americano-sovietice. Ipoteza şocantă povesteşte că Rebreanu se afla într-o maşină cu generalul Manolescu. Acesta se afla la volan, mergea cu farurile stinse şi n-a oprit la un baraj al militarilor insurgenţi. Soldaţii au tras în maşină fără să ştie cine era în maşină şi pasămite un glonţ l-a rănit pe Rebreanu. Din pricina acestei răni, Rebreanu se presupune că a murit peste câteva zile.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de