Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vreme de sapte ani, cat a durat drumul nostru catre aderarea la Uniunea Europeana, societatea romaneasca a inceput sa creada ca vom merge din bine in mai bine. Desi era limpede ca fara un sistem integrat de piete libere, care sa functioneze ca un ceasornic, inaintarea noastra se va si poticni.
Vreme de sapte ani, cat a durat drumul nostru catre aderarea la Uniunea Europeana, societatea romaneasca a inceput sa creada ca vom merge din bine in mai bine. Desi era limpede ca fara un sistem integrat de piete libere, care sa functioneze ca un ceasornic, inaintarea noastra se va si poticni.
Ne-am incalzit in acesti ani cu cresteri economice de 6, de 7 ori chiar de 8 la suta. Desi stiam ca noi, ca sa ajungem din urma tarile care in Uniunea Europeana calatoresc cu trenuri rapide, am avea nevoie nu de orice fel de PIB, ci de unul cu o structura noua, cu valori adaugate care sa exprime competitivitate, profit, orientare spre piata. Ca sa nu adaugam PIB fara sa adaugam si bunastare. Totusi, faptul ca am avut, in toti cei sapte ani, o crestere economica neintrerupta a fost un succes. Numai ca peste acest succes, o suta la suta real, s-a suprapus o credinta nastrusnica: si anume, ca n-ar mai fi nevoie de restructurare. Caci tranzitia s-a incheiat. Tranzitia de la plan la piata. Foarte bine. Dar pretul a fost prea mare: imprumuturi externe, importuri de capital fix, de bunuri de consum. Succesul a fost atat de rasunator incat n-a mai fost auzit avertismentul ca numai restructurarea ne poate aduce o crestere bazata pe eficienta economica, pe performante, in asa fel incat sa regasim in PIB productivitate si competitivitate intr-o mai mare masura decat consumuri suplimentare de resurse materiale, financiare si de forta de munca.
Apoi, am vazut cu ochii nostri cum creste consumul. Magazinele au fost luate cu asalt. Strazile s-au umplut de automobile luxoase. Semn de prosperitate… intr-o tara in care se fabrica putine produse competitive. Prea putini au fost cei ce s-au mai gandit ca Romania are nevoie de un alt stil de evaluare a rezultatelor din economie, care sa puna capat iluziei ca intreprinderile neperformante... au piata. Pentru ca, in conditiile in care a persistat tendinta de amanare a restructurarii, aceasta iluzie a devenit justificarea ca aceste intreprinderi din proprietatea statului sa produca. Adica sa-si mentina personalul, sa-si pastreze schemele manageriale hipertrofiate, sa primeasca credite si... sa dea impresie ca reformele mai pot fi amanate. Desi nu mai puteau fi amanate.
Cerul de deasupra economiei era totusi senin. Si cand vremea e frumoasa, buna dispozitie tinde sa se generalizeze. Increderea in economia romaneasca era tot mai mare. A fost insa nesansa noastra ca vremea sa se strice inca din primul nostru an in Uniunea Europeana. Norii au aparut mai intai, in vara lui 2007, pe cerul pietei financiare din America. Apoi s-au raspandit in Europa de Vest. Au ajuns si prin Asia. Era firesc sa suportam si noi consecintele. Si sa vedem, mai cu seama, cum se schimba sentimentul investitorilor de fonduri volatile fata de piata noastra.
Ce ne-a fost dat sa vedem? S-au inmultit dintr-o data acele voci interne obisnuite sa puna raul in fata. Si sa strige cat pot de tare ca Romania intra intr-o criza economica profunda. Sa strige de dimineata pana seara ca leul se prabuseste, ca preturile vor creste ingrijorator de mult, ca PIB-ul va stagna.
Sa judecam. Daca banii s-ar inmulti in timp ce inflatia ar fi tot mai lenta iar productivitatea ar creste ar fi bine. Dar nu-i asa. Si e rau. Au apus insa anii cand cumparam, cu bani mai multi, tot mai putine marfuri, fiindca inflatia alerga in galop si ne facea vraiste veniturile. Acum lucrurile sunt intr-o evidenta schimbare. Mai avem inca inflatie, dar puterea de cumparare a banilor nostri creste.
Mai departe. Faptul ca statisticile consemneaza o crestere a veniturilor reale nu inseamna insa ca toti romanii au bani. Dimpotriva, multi o duc rau cu banii si tocmai din acest motiv mananca mai multa paine. Iar painea se scumpeste. Dar faptul ca o mare parte a populatiei are pofta de consum e un lucru bun. Pe baza consumului se dezvolta o noua economie. Consumatorul are un rol nou. El nu este un simplu "punct fix",in jurul caruia se invarte economia. Consumatorul a devenit un factor dinamic, in neincetata miscare, in fata caruia producatorul se vede nevoit sa se plece. Din nefericire, insa, economia reala n-a reusit inca sa valorifice sansa cresterii consumului. Asa ca cresc importurile. Totusi, cresterea consumului ne aduce mai mult PIB.
Avem probleme, e drept, dar de aici si pana la intrarea tarii in criza economica e cale lunga. Mai ales ca Romania nu a batut pasul pe loc in toti acesti ani de dupa 22 decembrie ’89. Tara s-a schimbat mult. Au fost puse bazele unor institutii noi, de piata, care sa ne asigure racordarea la mersul lumii. Am potolit inflatia iar din 2000 descresterea economica s-a transformat in crestere. Saracia si-a restrans aria. De altfel, s-au ivit deja zorii unor stabilizari in economie, insotite de innoirea comportamentului multor companii si multor salariati. Au aparut chiar dovezi de organizare cu fata la piata a productiei de bunuri si de servicii, de stimulare a catorva locomotive, ce s-au aratat gata sa-si grabeasca inaintarea si, apoi, sa traga dupa ele economia. intre care leul nou, moneda cu o putere de cumparare in crestere.
