Ţinte false în cursa leu-euro.

A reinceput bombardamentul psihologic asupra cursului leu-euro. Cei interesati, aruncand covoare de vorbe in arena valutelor, spera o repozi­tio­nare avantajoasa in noua etapa de crestere economica.

Doua dintre aceste ofensive, una pornita de un grup de la varful Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) si alta de echipa de analisti de la ING Bank, sunt fara indoiala cele mai semnificative. Nu gandesc ca cele doua actiuni ar fi concertate. Dar, aduse de presa in dezba­terea publica, simultan, s-au do­ve­dit a fi complementare.

Ofensiva AOAR, sustinuta cu interventii in ziare, la televiziuni si in dezbateri publice, cere un comentariu detaliat. Totul a plecat de la o nemultumire: aceea ca, din cauza aprecierii leului pe piata valutara, exporturile romanesti risca sa-si incetineasca inaintarea. S-a afirmat chiar ca devine iminent pericolul unei "recesiuni a exporturilor". Logica ne invata ca numai ce-i real e si posibil. Sa vedem, asadar, ce realitate ne-ar putea duce catre o astfel de posibilitate: o "recesiune a exporturilor" din cauza aprecierii leului. Calculele arata ca lucrurile nu sunt in nici un caz atat de simple.

Dar acuzatia ca "leul se apreciaza artificial, lovind ex­porturile", si ca "adevarata rata de schimb ar fi de 4,70 lei pentru un euro" , este ea insasi artificiala. Por­nind de la o astfel de fictiune, AOAR ii cere acum Bancii Nationale sa in­tervina in exces pe piata valutara. Si sa duca rata de schimb la 4,7 lei pentru un euro. Ar fi o nesabuinta.

E adevarat ca nu doar oamenii de afaceri, ci si multi analisti vad stimularea exporturilor exclusiv prin... deprecierea leului fata de dolar. Pe ter­men scurt, acest stimulent poate sa aiba efect. Nu insa si pe termen lung. Asa ca e nevoie de alte masuri pentru re­dresarea exporturilor.

Apoi, e lim­pede ca daca Banca Nationala, care nu are o tinta de curs, ar interveni in pia­ta valutara si ar duce rata de schimb la 4,70 lei pentru un euro, ar in­semna sa impuna un exces. Or, BNR intervine numai in cazurile in ca­re miscarile din piata sunt excesive.

Aici intra insa in joc analistii de la ING. Ce spun ei? Ca BNR ar avea tinta de curs. Se subintelege: una opu­sa cerintei celor de la AOAR. Fiindca, in mai, banca centrala ar fi vandut intre 600 de milioane si un miliard de euro ca sa mentina cursul la 4,13 lei pentru un euro. Pe ce isi bazeaza afirmatia analistii ING? Doar pe… aritmetica. Pentru ca n-au de unde sa stie cum si cand intervine Banca Nationala in piata valutara.

Ei au socotit intrarile de valuta in rezerva BNR. Si au adunat. Peste 900 de milioane de euro de la Ministerul de Finante (suma reala) cu 400 de mi­lioane de euro din aprecierile dolarului si lirei sterline fata de mo­neda unica (cifra inexacta). A fost mai mica. Mult mai mica. In plus, nu au dus aritmetica pana la capat. Pentru ca au omis sa scada banii plecati din rezervele minime obligatorii. Aici de fapt s-au inselat. Au crezut ca dupa decizia BNR de a mai elibera l,3 mi­liarde de euro din aceste rezerve, incepand cu 24 aprilie, bancile co­mer­ciale se vor repezi sa-si ia ime­diat partea.

Ei bine, lucrurile n-au fost asa. Cea mai mare parte a acestei su­me a fost retrasa de bancile in cauza abia in luna mai. Iar cei de la ING au interpretat un gest acomodant de politica monetara, drept vanzare de valuta de catre banca centrala.