x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ţintirea inflaţiei cu orbul găinilor

0
Autor: Ionuț Bălan 31 Aug 2011 - 21:00

Nu inteleg de ce la Bucuresti nu te poti targui in magazin cand cumperi un produs asa cum se intampla la Istanbul. De fiecare daca cand incerc sa fac asta mi se raspunde nervos: 'Aici nu suntem la piata!'. Dupa care vanzatorul revine la sentimente mai bune si imi explica de ce magazinele nu scad preturile cand au ele chef: nu le da voie statul.

Acum am inteles. Statului nu-i convine cand negustorul reduce pretul, ci ar vrea doar sa-l majoreze ca sa incaseze mai mult din TVA. Si din cate am citit in revista Saptamana Financiara, ideea de a-l face pe co­merciant sa nu micsoreze preturile apartine chiar celui care se lupta cu inflatia: Mugur Isarescu. Guvernul condus de el dadea in septembrie 2000 o ordonanta (99/2000), inca in vigoare, prin care interzicea comerciantilor 'orice vanzare la un pret egal sau inferior costului de achizitie'. Actul normativ prevede si o serie de exceptii de la interdictia vanzarii in pierdere, cum ar fi vanzarile de lichidare sau soldare, vanzarile la poarta fabricii, vanzarile de produse cu deteriorare rapida, precum si vanzarea marfurilor care intr-o perioada de trei luni de la aprovizionare n-au putut fi comercializate. Iar lichidarile de stoc prin reduceri de pret, numite 'vanzari de lichidare', sunt permise comerciantilor doar cand isi intrerup activitatea, isi muta spatiul de vanzare, isi suspenda activitatea din motive sezoniere cel putin cinci luni dupa lichidarea de stoc sau cand modifica profilul structurii de vanzare. De asemenea, vanzarile la solduri se pot efectua numai doua perioade pe an, cu o durata maxima de 45 de zile fiecare, dupa ce a fost notificata in prealabil primaria.

Iata cum intra statul cu bocancii in pravaliile oamenilor ca sa-si in­ca­se­ze impozitele, iar apoi tot el se mira ca dau faliment si isi trimit angajatii in somaj. Mai nou, dupa ce Emil Boc s-a aratat suparat pe scumpirea benzi­nei a tacut malc si s-a multumit sa in­ca­seze jumatate din pretul carburan­tu­lui sub forma de accize, peste care pune TVA cu cinci procente mai mare decat anul trecut. Si apropo de pre­mierul Boc si de politica guvernu­lui sau. Cand a vazut ca statul ro­man e cel mai sarac din UE, cu venituri bu­getare de 32% din PIB, fata de o medie comunitara de 42%, si-a zis ca so­lutia e combaterea evaziunii fiscale.

Din pacate, nu aceasta-i calea. Mo­delul german nu se potriveste unor tari ca Romania sau Grecia, ci mai de­graba cel turcesc. Solutia, asa­dar, nu e majorarea taxelor si reglementarea mai drastica a acti­vitatii comer­cian­tilor pentru a se combate 'furtul', ci un impozit forfetar pe care sa-l achite oricine doreste sa des­fa­soa­re o acti­vitate intr-un anumit do­me­niu. Apoi, dupa ce respectivul co­mer­ciant plateste taxa, face ceea ce vrea el. Creste sau reduce preturile, se tar­guieste 'ca la piata' in propriul ma­gazin. De fapt, daca ne gandim bine, asta-i si esenta capitalismului – piata –, nu asigurarea de venituri statului...

Dar mai mult, sistemul fiscal trebui pus la punct in asa fel incat cine are posibilitatea sa plateasca taxa forfetara in avans sa primeasca un discount care sa fie cu atat mai mare cu cat aceasta se achita mai repede. Mai departe, in functie de usurinta cu care se plateste taxa se pot identifica ramurile dinamice si elabora strategii sectoriale, dupa cum se pot determina si care sunt domeniile deficitare ca oferta. Si in definitiv o taxa forfetara se poate dovedi si echitabila (ca tot le place guvernantilor acest cuvant!), fiindca atunci cand taxeaza Fiscul cu 16% atat profitul, cat si di­videndele, se pune intrebarea: Cu ce contribuie statul la business-ul companiei ca sa devina partas la castig?!

Statul trebuie sa se margineasca sa adu­ne cat fac cheltuielile cu infras­truc­tura, invatamantul, ordinea pu­bli­ca, armata etc. si sa puna apoi 'de­vizul' – sub forma taxei forfetare – pe masa companiilor. In caz contrat va continua sa incerce – dupa model ger­man – sa aduca la suprafata eco­no­mie informala, insa singurul rezultat va fi acela ca activitatea pe care do­res­te sa o 'albeasca' nu mai e prestata.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de