Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Politician şi nu om normal, Traian Băsescu a simţit nevoia să-i ardă o arie de operetă electorală.
Omul se deosebeşte de animal prin pervertirea naturalităţii. Dacă simte o nevoie, căinele se repede la prima căţea intălnită in cale şi se satisface pe loc. Omul, dacă simte o nevoie asemănătoare, găseşte de cuviinţă să scrie epistole sau, mă rog, e-mail-uri parfumate, să facă jurăminte şi să se angajeze că, la o adică, o va lua pe duduie de nevastă.
De proporţii asemănătoare e şi deosebirea dintre politician şi omul normal. Fiind, prin raportare la omul simplu, un proprietar de naturaleţe pervertită, politicianul face totul numai şi numai in scop electoral.
Ce a mai rămas omului de-ale naturaleţei, de la tata-moşul său, animalul, e transformat de politician in exerciţiu pentru a obţine voturi.
Un exemplu al acestei mutaţii genetice absurde care e politicianul l-am avut duminică, 9 septembrie 2007, cănd Traian Băsescu a fost externat după operaţia de tiroidă.
Un om normal s-ar fi grăbit să meargă acasă, fericit că a scăpat viu şi nevătămat.
Mai ales că unde e nodul e şi posibilitatea Spitalului Fundeni la orizont.
Pacientului de la Spitalul Militar i s-a spus insă că se poate duce la Cotroceni.
Politician şi nu om normal, Traian Băsescu a simţit nevoia să-i ardă o arie de operetă electorală.
S-a făţăit, incolo şi incoace, vioi ca un piţigoi, a hăhăit (se putea altfel?) şi, mai ales, a ţinut cuvăntări.
Printre altele, Proaspăt Operatul a zis:
"Nu mi-a fost teamă. Eu ştiu ce simte un medic care trebuie să opereze lăngă coardele vocale ale unui preşedinte".
Fireşte, domnia sa a mai spus şi alte lucruri.
Toate sub semnul nevoii sale devastatoare de a spune tot ce-i trece prin cap.
A făcut comparaţii inutile intre momentul de acum şi cel de anul trecut, a strecurat o inţepătură neghioabă la adresa lui Varujan Vosganian, a dat una la ţurloaie Spitalului Elias.
Esenţa vorbăriei sale e următoarea:
Anul trecut de operaţia sa s-au ocupat civilii.
Acum, operaţia a revenit, dănd curs unei decizii aiuritoare a CSAT din februarie 2007, in grija SPP.
Aducănd elogii momentului de acum, subliniindu-l drept superior celui de anul trecut, Traian Băsescu a sugerat naţiunii soluţia pentru rezolvarea problemelor sale: Să se apeleze la SPP!
Aici s-ar afla nu numai cei mai buni medici din ţară, dar şi cei mai buni savanţi, scriitori, moaşe şi ba chiar şi balerini.
Să ne intoarcem insă la spusele lui Traian Băsescu despre felul in care au lucrat medicii.
Domnia sa a răspuns unei intrebări fireşti in astfel de imprejurări:
I-a fost cumva teamă?
Şi a zis, după căte se vede, că nu i-a fost teamă.
Nimic deosebit pănă aici pe scara seismică a comportamentului de politician.
Unui politician nu-i este teamă de nimic.
In el se adună Toma Alimoş şi Statu Palmă Barbă Cot.
Lucrurile se schimbă insă cănd vine vorba de explicaţia dată acestui răspuns.
Lui Traian Băsescu putea să nu-i fie teamă, pentru că avea incredere in profesionalismul celor care l-au operat.
Aşa ar fi trebuit să răspundă pănă şi un politician.
Traian Băsescu e mai mult decăt un politician.
E un politruc.
Drept pentru care domnia sa a explicat că nu i-a fost teamă, deoarece ştia că medicii operau nu lăngă nişte coarde vocale oarecare, ci lăngă coardele vocale ale unui preşedinte.
Ce să inţelegem de aici?
Că, dacă n-ar fi ştiut că operează lăngă coardele vocale ale unui preşedinte, medicii respectivi ar fi tăiat la intămplare, ca nişte măcelari?
Pentru un medic - e o axiomă - pacientul e, inainte de toate, pacient, indiferent de contul din bancă şi rangul social.
Potrivit lui Traian Băsescu, pentru un medic, depinde cine e pacientul.
Operează cu grijă dacă pacientul e şeful statului.
Dă cu satărul dacă pacientul e un om simplu.
S-a inşelat chiar atăt de tare preşedintele in cazul celor care s-au ocupat de Inalta Sa Tiroidă?
Se pare că nu.
Domnii medici au simţit nevoia să facă şi niţică propagandă electorală.
Dacă ar fi să-i luăm in serios, ar trebui să-l votăm a doua oară pe Traian Băsescu.
Nu in calitate de preşedinte, ci in calitate de pacient.
Pentru că domnia sa nu e numai un preşedinte, dar şi un pacient ideal.
