x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Toaleta regelui

0
Autor: Tudor Octavian 15 Oct 2007 - 00:00
La Peleş, ghidul grupului de care mă lipisem, fiindcă nu era voie să băntui de capul meu prin castel şi nici turist străin cu insoţitor nu eram, a ţinut să ne atragă atenţia asupra unui veceu pentru bărbaţi pitit sub scara din imediata vecinătate a bibliotecii. Era vădit că omul işi pregătea replica de succes, ca un actor de varieteu care speculează rumoarea prietenoasă a sălii... Iar aici, a zis el, la ieşirea din bibliotecă, e locul unde pănă şi regii se duc neinsoţiţi!


Nu numai că toată lumea a răs, mai mult decăt s-ar fi cuvenit la o glumă pe căt de veche, pe atăt de nelalocul ei, dar căţiva inşi au insistat să vadă cum e pe dinăuntru o toaletă regală. Ca să aibă, au zis ei, ce povesti acasă. De fapt, ce ne arăta ghidul era micul grup sanitar al bibliotecii. Băile se găseau in altă parte a clădirii şi nu interesau traseul vizitabil. Măcar atăta bun-simţ avuseseră cei care-i confiscaseră regelui proprietăţile, să nu-i dea populimii ocazia să-şi bage nasul in intimităţile suveranului. Ghidul, care a primit aplauzele la cea de-a doua frază dintr-un repertoriu restrăns, dar sigur, m-a intrebat: Dumneata nu vrei să te simţi niţel rege? Văzuse că n-am răs cănd l-a invitat pe un bărbat burtos şi năduşit să intre şi să se "introneze", dacă simţea nevoia, şi a repetat intrebarea. Chiar nu vrei? Dănsul nu e cu noi, a zis o femeie din imediata lui apropiere. Demascăndu-mă, s-a lipit de ghid ca şi cum căuta protecţie.


Un ins care nu se veseleşte, cănd toţi au un motiv să se simtă bine, e suspect. M-am născut suspect. Nu fac risipă de sentimente. Nu răd şi nu plăng impreună cu nişte necunoscuţi. Şi in nici un caz in vecinătatea unei toalete. Nu sunt regalist. Nu trebuie să fii neapărat regalist ca să faci diferenţa dintre o bibliotecă de mare senior şi un closet ascuns sub o scară. Cine nu simte nici o emoţie intr-o bibiotecă avănd ceva dintr-un templu şi dintr-o cancelarie academică, dar se descătuşează afectiv la vederea unei privăţi, trebuie să se caute la un medic. Ceva inăuntrul lui nu a depăşit stadiul curiozităţii şi al extazelor fecaloide. E adevărat că toţi oamenii, care ne sunt superiori, folosesc toaleta in acelaşi chip ca orice nerod, totuşi chiar faptul că nerodul se mulţumeşte cu privata din fundul grădini ori se reculege la repezeală intre buruieni, iar regele clădeşte cabinete de toaletă, care pot fi vizitate cu evlavii de muzeu pentru inalta idee de confort trupesc, dar şi spiritual ce-o impun, trebuie să ne pună pe gănduri. Nici la defecaţie nu suntem egali! La toaletă, impăratul tot la cele impărăteşti cugetă, pe cănd mărlanul, tot ce scoate din fund, aia scoate şi din cap.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de