x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Toamna din terminal

0
Autor: Roxana Roseti 12 Noi 2006 - 00:00

Cer innorat partial, ora 11:00 dimi-neata, nu foarte cald. La etajul 1 al terminalului, mese albe, scaune cu huse cu dungi vernil si galbene, pe mese pahare cu bauturi de toate culorile - Campari intre rosu si violet, vermuturi palide, sucuri de citrice "innobilate".



Cer innorat partial, ora 11:00 dimineata, nu foarte cald. La etajul 1 al terminalului, mese albe, scaune cu huse cu dungi vernil si galbene, pe mese pahare cu bauturi de toate culorile - Campari intre rosu si violet, vermuturi palide, sucuri de citrice "innobilate". Chelneri varstnici si foarte politicosi, cateva cucoane spilcuite foc, nici un telefon celular, relativ departe de pistele in serviciu, zgomot acceptabil, anunturi oarecum inteligibile din difuzoare, miros vag de parfum, alcool si combustibil, platouri cu fructe, cosulete cu migdale, alune, fistic, zambete, voci discrete, amazing baby, amazing! Cursa nu stiu care, la terminalul nu stiu care. Un anumit zbor? Spre unde? Cum ar fi sa nu zbori spre absolut nicaieri? Sa stai trei zile - vineri, sambata si duminica, pe terasa aeroportului doar ca sa auzi cum iti bate inima in glezna. Sa stai pe acea terasa doar ca sa casti gura la toamna in plina desfasurare. Sa strigi de acolo cerului scandalos de ruginiu: "Sunt supus, flexibil, bland, dar cine ma crede?". Ideal ar fi sa ne facem bagajele de joi dimineata si sa plecam spre toamna din terminal. In valize, doar culoarea rosu-cardinal. De fapt, vorba cuiva, in final, toate avioanele ajung la sol. Nu intr-o prabusire, ci cu motoarele cantand "I’m a wild child". Cum ar fi sa scrii celor dragi cateva randuri, din terminal, care sa sune asa: "Esentialul este ca nu voi imbatrani locomotiva, ci tren de lux! Va pup extrem de mult".
Vremea asta te desfunda, la Londra va fi scoasa la licitatie prima felicitare de Craciun, iar viscolul vajaie deja prin degetul mic al piciorului de la glezna cu inima.
Cer innorat partial, ora 11:00 dimineata, nu foarte cald.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de